Antena 3 CNN › Life › Știinţă › Zi istorică. Sonda Voyager 1 a ajuns la o zi-lumină de Pământ. Este primul obiect construit de om care a atins această distanță

Zi istorică. Sonda Voyager 1 a ajuns la o zi-lumină de Pământ. Este primul obiect construit de om care a atins această distanță

I.C.
6 minute de citit Publicat la 13:41 18 Noi 2026 Modificat la 14:35 18 Noi 2026
profimedia-1152787007
Sonda Voyager 1 a ajuns la o zi-lumină de Pământ. Foto: Getty Images

Sonda Voyager 1 a NASA a atins miercuri, 18 noiembrie, o distanță de aproximativ 25,9 miliarde de kilometri față de Pământ, devenind primul obiect construit de om care ajunge atât de departe în spațiu. Este o distanță atât de mare, încât lumina, cel mai rapid lucru cunoscut în Univers, are nevoie de 24 de ore pentru a o parcurge. Sonda a fost lansată în 1977, în urmă cu 49 de ani, pentru a explora planetele Jupiter și Saturn, dar continuă să transmită informații către NASA și astăzi, relatează CBS News.

Voyager 1 și sonda sa geamănă, Voyager 2, au depășit de mult regiunea dominată de vântul solar și se află acum în spațiul interstelar, unde studiază câmpurile magnetice, particulele încărcate electric și undele din plasma aflată între stele. Deși echipamentele lor îmbătrânesc, iar energia disponibilă scade de la an la an, cele două sonde continuă să funcționeze.

Sonda Voyager 1 a ajuns la o zi-lumină de Pământ pe 18 noiembrie

Potrivit calculelor NASA, Voyager 1 a atins această distanță miercuri, 18 noiembrie 2026, la ora 05:16 pe coasta de est a Statelor Unite, adică 12:16, ora României. Sonda se deplasează cu aproximativ 61.000 de kilometri pe oră și este, de aproape cinci decenii, cel mai îndepărtat obiect construit vreodată de oameni.

Momentul este unul istoric, dar confirmarea printr-un nou semnal transmis de sondă va putea veni abia joi. Motivul este chiar distanța la care a ajuns: mesajele radio trimise de Voyager 1 au acum nevoie de o zi întreagă pentru a ajunge la centrul de control al NASA.

Pentru specialiștii care se ocupă de misiune, faptul că sonda încă funcționează după aproape 50 de ani este o realizare extraordinară.

Ilustrație artistică a sondei Voyager 1 în apropierea inelelor planetei Saturn, în noiembrie 1980. Foto: Getty Images

Kareem Badaruddin, unul dintre cei trei angajați cu normă întreagă care lucrează la întreținerea sondelor Voyager, spune că este greu să descrie importanța acestei misiuni. În opinia sa, ea se numără printre cele mai mari realizări ale omenirii și reprezintă un motiv de mândrie nu doar pentru cei implicați direct în proiect, ci pentru întreaga civilizație.

Echipa care supraveghează cele două sonde are în prezent doar 13 membri. Doi dintre ei sunt specialiști pensionați, care au lucrat la proiect încă de la lansare și s-au întors pentru a ajuta NASA să mențină aparatele în funcțiune.

Ce înseamnă o zi-lumină și de câți ani a fost nevoie pentru a ajunge atât de departe

O zi-lumină este o unitate de măsură a distanței, nu a timpului. Reprezintă distanța parcursă de lumină în 24 de ore, adică aproximativ 25,9 miliarde de kilometri. Voyager 1 a avut nevoie de 49 de ani pentru a ajunge atât de departe.

La această distanță, comunicarea cu sonda a devenit extrem de dificilă. Dacă inginerii NASA trimit o comandă, aceasta ajunge la Voyager 1 după 24 de ore. Apoi trebuie să mai aștepte încă o zi pentru a afla dacă sonda a primit mesajul și a executat instrucțiunile.

Suzanne Dodd, managerul proiectului Voyager de la Laboratorul de Propulsie cu Reacție (JPL) al NASA, a explicat că, dacă cineva ar vrea să îi transmită un simplu salut sondei, ar trebui să aștepte două zile până să primească un răspuns.

Semnalele sunt și extrem de slabe. Voyager 1 transmite date printr-o antenă cu diametrul de aproximativ 3,7 metri, folosind o putere mai mică de jumătate din cea a unui bec obișnuit de 40 de wați. Până când ajung pe Pământ, semnalele devin atât de slabe, încât NASA are nevoie de antene uriașe, cu diametrul de aproximativ 70 de metri, pentru a le recepționa.

O altă problemă este energia. Sondele Voyager folosesc generatoare care produc electricitate din căldura eliberată prin dezintegrarea plutoniului radioactiv. Pe măsură ce trec anii, acestea produc tot mai puțină energie.

Voyager 1 avea la lansare o putere de aproximativ 470 de wați, dar acum mai dispune de puțin peste 210 wați. Din cele zece instrumente științifice ale sale, doar două mai funcționează. Inginerii încearcă să economisească energia rămasă, fără să oprească sistemele esențiale pentru orientarea sondei și transmiterea datelor.

NASA speră să mai primească informații încă câțiva ani, însă nimeni nu poate spune cu exactitate când va veni ultimul semnal.

Ce misiune are sonda Voyager 1

Proiectul Voyager a fost aprobat la începutul anilor 1970, când NASA a observat că planetele exterioare ale Sistemului Solar urmau să se alinieze într-un mod favorabil explorării. Sondele puteau folosi gravitația unei planete pentru a-și mări viteza și a ajunge mai repede la următoarea.

Din motive financiare, misiunea inițială a fost limitată la Jupiter și Saturn. Voyager 2 a fost lansată prima, pe 20 august 1977, iar Voyager 1 a pornit pe 5 septembrie, pe o traiectorie mai rapidă.

Voyager 1 a ajuns la Jupiter în 1979 și a trimis pe Pământ imagini spectaculoase cu Marea Pată Roșie, furtuna uriașă care se manifestă de secole în atmosfera planetei. Sonda a fotografiat și sateliții lui Jupiter, inclusiv Europa, sub a cărui crustă înghețată se crede că există un ocean, și Io, cel mai activ corp vulcanic cunoscut din Sistemul Solar.

Ulterior, sonda a ajuns la Saturn, unde a fotografiat în detaliu inelele planetei, atmosfera și mai mulți sateliți, inclusiv Titan, învăluit într-un strat dens de nori.

Una dintre cele mai cunoscute imagini realizate de Voyager 1 datează din 14 februarie 1990. Înainte ca NASA să îi oprească definitiv camerele, sonda a fotografiat mai multe planete din Sistemul Solar, inclusiv Pământul, de la o distanță de aproximativ șase miliarde de kilometri.

În fotografie, planeta noastră apare ca un punct albastru aproape imperceptibil. Imaginea a devenit celebră sub numele „Pale Blue Dot” și l-a inspirat pe astronomul Carl Sagan să vorbească despre fragilitatea Pământului și despre responsabilitatea oamenilor de a-l proteja.

În 2012, Voyager 1 a traversat heliopauza, limita regiunii dominate de vântul solar, și a intrat în spațiul interstelar. De atunci, instrumentele sale studiază mediul aflat dincolo de această frontieră.

Călătoria sondei va continua chiar și după ce va rămâne fără energie. Potrivit cercetătoarei Carolyn Porco, care a făcut parte din echipa misiunii, Voyager 1 ar putea ajunge la o distanță de un an-lumină de Pământ peste aproximativ 18.000 de ani. Peste un miliard de ani, sonda ar putea fi la aproximativ 20.000 de ani-lumină de locul din care a plecat.

Ce se întâmplă cu Voyager 2

Voyager 2 continuă și ea să transmită informații către Pământ, deși se află pe o traiectorie diferită și la o distanță mai mică decât Voyager 1.

După ce a explorat Jupiter și Saturn, NASA a decis să prelungească misiunea sondei și să o trimită spre Uranus și Neptun. Voyager 2 a ajuns la cele două planete în 1986 și, respectiv, 1989, devenind singura sondă care le-a vizitat până în prezent.

În 2018, la șase ani după Voyager 1, și Voyager 2 a intrat în spațiul interstelar.

În prezent, aceasta mai dispune de puțin peste 230 de wați de putere, suficient pentru a menține în funcțiune trei instrumente științifice. La fel ca în cazul Voyager 1, inginerii NASA încearcă să prelungească misiunea cât mai mult, economisind energia rămasă.

Ambele sonde poartă și câte un disc de aur, creat pentru eventualitatea în care, într-un viitor foarte îndepărtat, ar putea fi descoperite de o altă civilizație. Discurile conțin saluturi în 55 de limbi, 115 imagini cu oameni, animale și tehnologii de pe Pământ, sunete din natură și muzică din diferite culturi, de la Johann Sebastian Bach până la Chuck Berry.

Ideea i-a aparținut unei echipe conduse de astronomul Carl Sagan, care a descris înregistrările drept un mesaj trimis peste oceanul cosmic, de la o civilizație către alta.

Chiar dacă într-o zi NASA va pierde definitiv contactul cu ele, Voyager 1 și Voyager 2 își vor continua drumul prin spațiu. Specialiștii estimează că sondele ar putea rămâne relativ intacte timp de un miliard de ani sau chiar mai mult, devenind unele dintre cele mai durabile urme lăsate de omenire.

×
Fanatik
Antena Sport
Observator News
Longevity Magazine
TOP articole
x close