Un rinichi de porc modificat genetic i-a permis unui bărbat să trăiască fără dializă timp de 9 luni, marcând astfel o premieră medicală, în care organul unui animal a fost folosit cu succes ca „punte” către un transplant de organ uman.
Un rinichi de porc modificat genetic l-a menținut pe bărbatul de 66 de ani, care suferea de insuficiență renală, fără dializă un timp de un record de nouă luni, în cadrul primului transplant de acest fel, conceput ca o punte către un transplant uman. Acest lucru oferă speranță într-o lume în care numărul persoanelor care așteaptă un transplant de organ depășește numărul organelor disponibile, potrivit Euronews.
Potrivit unui nou raport publicat în The Lancet, transplanturile de rinichi de porc ar putea oferi o soluție pentru pacienții care se confruntă cu perioade lungi de așteptare pentru un rinichi uman.
Pacientul inclus în studiu, un bărbat de 66 de ani care suferea de insuficiență renală provocată de diabetul de tip 2 și care făcea hemodializă (un tratament medical ce folosește un aparat special pentru a filtra din sânge produsele reziduale, excesul de lichide și toxinele atunci când rinichii nu mai funcționează) de doi ani înainte de transplant, a primit organul de porc în ianuarie 2025.
Pacientul nu avea un donator viu disponibil și era înscris pe lista de așteptare pentru un transplant de rinichi de la un donator decedat, pentru care timpul estimat de așteptare era de peste cinci ani.
Pe baza Kidney Transplant Decision Tool, un program care evaluează opțiunile de tratament și timpii de așteptare, probabilitatea estimată ca pacientul să primească transplantul de care avea nevoie era de aproximativ 9%, în timp ce riscul estimat de deces sau de eliminare de pe lista de așteptare depășea 40%.
Rinichiul de porc prezenta 69 de modificări genetice menite să îmbunătățească compatibilitatea și siguranța și a asigurat cu succes supraviețuirea pacientului fără dializă timp de 271 de zile.
De la rinichiul de porc la donatorul uman
Potrivit cercetătorilor, organul transplantat a început să funcționeze imediat. La nouă luni după transplant, rinichiul a fost îndepărtat. Pacientul nu a prezentat semne de dezvoltare a unor anticorpi împotriva țesutului uman, ceea ce i-ar fi făcut aproape imposibilă acceptarea unui rinichi uman, și nici semne ale unor infecții transmise de animale.
După ce rinichiul de porc a început să își piardă funcționalitatea, acesta a fost îndepărtat, iar pacientul a primit cu succes un transplant de rinichi uman de la un donator decedat și a menținut o funcție stabilă a organului.
El a primit rinichiul uman mai devreme decât se anticipase, pentru că medicii au identificat un organ de la un donator care avea cel mai ridicat nivel posibil de compatibilitate tisulară.
Potrivit cercetătorilor, un asemenea nivel de compatibilitate este „neobișnuit și în mare parte imprevizibil”, iar în cadrul politicilor standard de alocare a organelor, acesta oferă pacientului o prioritate considerabilă.
Combaterea deficitului de organe
Transplantarea organelor de porc modificate genetic a fost propusă drept o soluție pentru deficitul de organe. Cu toate acestea, primul transplant al unui rinichi de porc la o persoană în viață, realizat în 2024, s-a încheiat după 52 de zile, când pacientul a murit din cauza unor probleme cardiace fără legătură cu transplantul, iar niciun studiu anterior nu documentase supraviețuirea unui xenogrefă - un transplant între specii diferite - mai mult de două luni.
„Acest caz ilustrează atât potențialul, cât și provocările care încă există în cazul xenotransplantului renal clinic”, au scris autorii.
Potrivit cercetătorilor, aceste rezultate sugerează că organele provenite de la animale ar putea fi folosite ca o punte către transplanturile tradiționale pentru pacienții care se confruntă cu perioade lungi de așteptare pentru organe umane.
„Deficitul de organe este cea mai mare criză cu care ne confruntăm în prezent în domeniul transplanturilor”, a declarat autorul principal, Leonardo Riella, de la Mass General Brigham.
„Viziunea noastră este că xenotransplantul ar putea contribui la reducerea acestui deficit - inițial ca o punte care să îi ajute pe pacienți să renunțe la dializă în timp ce așteaptă un rinichi uman de la un donator și, potențial, pe măsură ce vom demonstra siguranța și durabilitatea pe termen lung, ca o terapie definitivă în sine”.
Totuși, cercetătorii avertizează că este vorba despre un singur pacient, fără un grup de comparație, iar rezultatul reflectă o selecție atentă a pacientului și îngrijire intensivă din partea unor specialiști, condiții care este posibil să nu fie disponibile în alte centre.
