Cum ar putea sperma de şoareci, păstrată în capsule care orbitează Pământul, să salveze umanitatea
Publicat acum 3 ore si 55 minute
Într-o nouă cercetare, oamenii de știință au analizat aproximativ 346.000 de cuvinte din aproximativ 5.000 de limbi și dialecte și au calculat "sonoritatea" medie a fiecărei limbi. Sonoritatea este o măsură care poate fi parțial înțeleasă ca zgomot, deși include și cât de rezonant este un cuvânt.
De exemplu, un cuvânt cu multe vocale precum "gura" are un sunet mai mare și mai rotund, care utilizează mai mult spațiu în gură și, prin urmare, este mai sonor decât un cuvânt precum "buze", care are frecvențe mai mari și este mult mai închis.
Apoi au analizat înregistrările de temperatură globală de la NASA pentru a evalua dacă există o relație între aceste două variabile. Ei au descoperit că familiile lingvistice care s-au dezvoltat în climă mai caldă tind să aibă o sonoritate mai mare sau tind să fie mai tare decât cele care s-au dezvoltat în zone mai reci.
Citește și: OMS avertizează: "Singurătatea, la fel de periculoasă pentru sănătate ca 15 țigări pe zi"
Pentru a fi clar, nu este că oamenii care vorbesc aceste limbi tind să vorbească mai tare, ci calitatea cuvintelor în aceste limbi sunt mai rezonante sau mai ușor de spus cu voce tare.
Teorii care susțin această ipoteză
Conform Atlas Obscura, există câteva teorii care explică acest lucru, deși în rândul experților "nu există consens", spune Tianheng Wang, doctorand în lingvistică la Universitatea Nankai și primul autor al noii lucrări.
Conform primei teorii, în climatele reci, întrucât aerul rece este în medie mai uscat decât aerul cald (ceea ce este doar o chestiune de fizică elementară) și întrucât uscăciunea poate face dificilă vibrația corzilor vocale, limbajul a devenit mai silențios pentru că era pur și simplu mai confortabil. În plus, în frig, s-ar putea să vrei să-ți ții gura închisă mai mult timp.
Potrivit celei de-a doua teorii, prezentate de către Wang, aerul din climatul mai cald are tendința de a absorbi și estompa sunetele cu frecvențe mai înalte. Ca rezultat, limbile dezvoltate în aceste regiuni au evoluat către sunete mai sonore și mai rezonante, capabile să facă față mai bine acestei distorsiuni.
În plus, cuvintele luate în considerare în analiză nu sunt ponderate în funcție de frecvență, adaugă Lupyan. Pentru a obține o viziune mai precisă asupra sunetului limbii, ar trebui să se acorde importanță și frecvenței de utilizare a cuvintelor. În final, Lupyan susține că analize mai detaliate ar fi necesare pentru a consolida legătura dintre sonoritate și temperatură. De exemplu, diferențierea între temperatură și umiditate sau luarea în considerare a altitudinii, care poate influența, de asemenea, aerul și modul în care sunetele sunt produse și percepute, ar putea oferi o mai bună înțelegere a mecanismului acestei conexiuni.
