
Oamenii de știință colectează cantități uriașe de informații și dovezi științifice într-un ritm fără precedent. Cu toate acestea, o întrebare fundamentală rămâne fără răspuns: suntem singuri în univers?
Noile tehnologii astronomice, inclusiv telescoape spațiale precum James Webb, au permis descoperirea a mii de exoplanete potențial locuibile, care ar putea susține viața într-un mod similar cu cel de pe Pământ, scrie phys.org.
Detectoarele de unde gravitaționale au deschis o nouă cale în explorarea cosmosului, permițând detectarea distorsiunilor spațiu-timp cauzate de găuri negre și supernove aflate la milioane de ani-lumină distanță.
Companiile private din industria spațială au accelerat și mai mult aceste progrese, dezvoltând nave spațiale sofisticate și rachete reutilizabile, marcând începutul unei noi ere a explorării universului.
Misiunea OSIRIS-REx a NASA a reușit să aterizeze pe asteroidul Bennu, aflat la 333 de milioane de kilometri de Pământ, și să aducă înapoi probe de rocă și praf.
Totodată, mai multe țări au dobândit capacitatea de a trimite roboți pe Lună și Marte, iar planurile de a trimite echipaje umane pe aceste corpuri cerești devin din ce în ce mai concrete.
Toate aceste eforturi ambițioase au un punct comun: dorința de a afla dacă viața există sau a existat vreodată în altă parte a universului.
Cum definim viața?
Definirea vieții este surprinzător de complicată. Deși putem recunoaște intuitiv organismele vii, nu există o definiție universal acceptată. Dicționarele oferă explicații precum „capacitatea de a crește, de a se reproduce și de a răspunde la stimuli”, dar aceste criterii pot fi vagi.
O definiție mai cuprinzătoare descrie viața ca un sistem chimic autosusținut, capabil să proceseze informații și să mențină un nivel scăzut de entropie – adică o ordine moleculară ridicată. Organismele vii au nevoie constantă de energie pentru a-și menține structura și funcțiile. Fără această energie, viața ar intra rapid în haos și degradare.
Pe Pământ, viața este susținută de ADN, ARN și proteine. ADN-ul conține instrucțiunile genetice necesare pentru dezvoltare, supraviețuire și reproducere. Aceste informații sunt transformate în mesaje care ghidează producerea proteinelor, molecule responsabile pentru aproape toate procesele celulare.
Această rețea complexă de replicare a ADN-ului, sinteză proteică și activitate celulară se bazează pe structuri chimice cu atomi de carbon. Totuși, în univers ar putea exista forme de viață bazate pe principii și biochimii complet diferite.
Viață bazată pe altceva decât carbon
Există ipoteze conform cărora formele de viață extraterestre ar putea folosi alte elemente chimice drept fundație. Siliciul, datorită asemănărilor sale chimice cu carbonul, este unul dintre principalii candidați.
Dacă ar exista, organismele bazate pe siliciu ar putea avea caracteristici și adaptări unice, folosind structuri similare oaselor sau cochiliilor pentru susținere.
Deși pe Pământ nu au fost descoperite organisme bazate exclusiv pe siliciu, acest element joacă un rol important în multe forme de viață. De exemplu, diatomeele, un tip de alge marine, au pereți celulari transparenți compuși din dioxid de siliciu.
Acest lucru nu înseamnă că diatomeele sunt forme de viață bazate pe siliciu, dar demonstrează că acest element poate fi integrat în structura unor organisme. Rămâne însă necunoscut dacă astfel de forme de viață ar putea exista și cum ar arăta.
Șansele existenței vieții în univers
Ecuația lui Drake, formulată de astronomul Frank Drake în 1961, estimează numărul civilizațiilor detectabile din galaxia noastră. Aceasta ia în considerare factori precum rata de formare a stelelor, numărul planetelor locuibile și probabilitatea apariției vieții inteligente.
Estimările optimiste sugerează că în Calea Lactee ar putea exista aproximativ 12.500 de civilizații inteligente.
Principalul argument în favoarea existenței vieții extraterestre este unul probabilistic: având în vedere numărul enorm de stele și planete, este extrem de puțin probabil ca viața să fie doar pe Pământ.
Probabilitatea ca omenirea să fie singura civilizație tehnologică din universul observabil este considerată mai mică de una la 10 miliarde de trilioane. De asemenea, șansa ca viața inteligentă să evolueze pe o planetă locuibilă este mai mare de una la 60 de miliarde.
Cu aproximativ 200 de miliarde de trilioane de stele în universul observabil, existența altor civilizații tehnologice este aproape inevitabilă – posibil chiar și în propria noastră galaxie.