În urmă cu 66 de milioane de ani, viața pe Pământ s-a schimbat în mod dramatic atunci când un asteroid s-a ciocnit de Terra în zona în care acum se află Peninsula Yucatán din Chicxulub, Mexic. Degajarea uriașă de energie nu a lăsat mai nimic din asteroid, iar efectele coliziunii au dus la dispariția a aproximativ 75% dintre speciile animale, inclusiv majoritatea dinozaurilor, cu excepția păsărilor, amintește CNN.
Într-un nou studiu publicat recent în revista Science, cercetătorii au recompus chimia asteroidului care a declanșat cea de-a cincea extincție în masă de pe Terra.
Potrivit cercetării, ucigașul dinozaurilor a fost o minge de materie din zorii Sistemului Solar, bogată în argilă și apă. Altfel spus, noroi cosmic.
Teoria extincției dinozaurilor se bazează pe un asteroid din care n-a mai rămas nimic
În secolul trecut, oamenii de știință au emis teoria potrivit căreia dinozaurii au fost condamnați la dispariție de un asteroid de mari dimensiuni. Cercetătorii nu au găsit asteroidul, dar au identificat un strat subțire de iridiu metalic în rocile din întreaga lume localizate temporal acum 66 de milioane de ani. Iridiul este rar în scoarța terestră, dar se găsește din abundență în unii asteroizi și meteoriți.
Unii membri ai comunității științifice s-au arătat sceptici față de această teorie. Totuși, în 1991 specialiștii au descoperit că locul impactului din Chicxulub avea vârsta potrivită pentru a se fi format în momentul estimat al impactului cu asteroidul. Acesta măsura, probabil, între 10 și 15 kilometri în cea mai mare dintre dimensiunile sale. Tocmai masivitatea acestui ucigaș spațial este motivul pentru care n-a lăsat aproape nicio urmă.
La o viteză estimată de 25 de kilometri pe secundă înainte de impact, forța coliziunii a dus la vaporizarea asteroidului. Uriașa sa energie cinetică s-a transformat în căldură.
Coliziunea a generat un nor de praf format din însuși corpul ceresc și din rocile din zona de coliziune.
Praful s-a răspândit în întreaga lume, obturând lumina soarelui și determinând scăderea drastică a temperaturii, ceea ce s-a tradus, pe termen lung, printr-o dispariție în masă a majorității speciilor.
"Nu a mai rămas nimic din asteroid, în afară de această urmă chimică depozitată pe tot globul", spune dr. Steven Goderis, cercetător chimist la Vrije Universiteit Brussel și co-autor al noului studiu.
Chimia ucigașului de dinozauri a fost dezvăluită
Asteroizii sunt clasificați în trei categorii majore, fiecare cu propriul său "machiaj" chimic și mineral: metalic, pietros și condritic.
În noul studiu, Goderis și colegii săi au prelevat probe de roci vechi de 66 de milioane de ani din Danemarca, Italia și Spania și au izolat părțile care conțin ruteniu metalic.
La fel ca iridiul, ruteniul este mai prezent în rocile spațiale decât în scoarța Pământului.
Echipa a analizat, de asemenea, ruteniul din alte locuri de impact cu asteroizi și meteoriți.
Compoziția chimică a probelor cu ruteniu de acum 66 de milioane de ani s-a dovedit corespunzătoare celei dintr-un anumit tip de meteorit condritic.
"Am observat că există o suprapunere perfectă cu semnăturile condritelor carbonice", a precizat dr. Goderis.
Prin urmare, asteroidul care i-a ucis pe dinozaurii a fost, probabil, o condrită carbonică, adică o rocă spațială străveche care conține apă, argilă și compuși organici.
Condritele carbonice reprezintă majoritatea rocilor din spațiu, însă doar aproximativ 5% dintre meteoriții care cad pe Pământ aparțin acestei categorii.
"Există o anumită diversitate printre condritele carbonice, iar unele dintre ele pot avea miros specific. Însă în iadul creat de impactul de acum 66 de milioane de ani probabil că nu ai fi avut timp să simți mirosul", a estimat dr. Goderis.
Ce înseamnă faptul că dinozaurii au fost uciși de un amalgam de noroi spațial
Un impact de anvergura celui din Chicxulub are loc un interval estimat între 100 de milioane și 500 de milioane de ani. Pentru că există o mică șansă ca Pământul să se intersecteze pe orbită cu un alt asteroid gigant, este preferabil să cunoaștem proprietățile fizice și chimice ale acestor obiecte, pentru a identifica metode de a ne proteja, arată dr. Goderis.
El a invocat în acest sens misiunea DART din 2022, în care NASA a trimis o sondă spațială să se ciocnească în mod intenționat de un asteroid, pentru a măsura deviația infimă a acestuia în urma impactului.
Cunoașterea modului în care diferitele tipuri de asteroizi reacționează la o astfel de coliziune este esențială pentru o operațiune eficientă de "apărare planetară".
"Condrita carbonică va reacționa complet diferit față de o condrită obișnuită: este mult mai poroasă, mult mai ușoară și va absorbi mult mai mult impact atunci când trimiți un obiect spre ea. Deci, trebuie să ținem cont de asta pentru a avea un răspuns corespunzător", a conchis dr. Goderis.
