Lateralitatea, o trăsătură unică, specifică oamenilor, semnalează împărţirea creierului în două emisfere, fiecare dintre ele fiind specializată în activităţi diferite.
Emisfera cerebrală stângă controlează partea dreaptă a corpului şi joacă în acelaşi timp un rol principal în dezvoltarea şi folosirea limbajului. Aşadar, dacă neanderthalienii erau în majoritate dreptaci, acest fapt ar putea sugera că ei erau capabili şi să dezvolte un limbaj.
Există însă puţine schelete de neanderthalieni disponibile pentru a fi studiate. Unul dintre ele, aproape complet, a fost descoperit în 1957 în Franţa, la mică distanţă de celebra peşteră Lascaux.
Scheletul a fost botezat "Regourdou" şi, în urmă cu circa două decenii, savanţii i-au examinat oasele braţelor, ajungând la concluzia că acel neanderthalian era dreptaci.
"Acest schelet avea o mandibulă şi alte fragmente osoase aflate mai jos de zona gâtului", a explicat David Frayer, profesor de antropologie la Universitatea Kansas.
"În urmă cu peste 20 de ani în urmă, câţiva savanţi au examinat scheletul şi au conchis că umanoidul era dreptaci, ţinând cont de muscularitatea braţului drept, în comparaţie cu cea a braţului stâng", a adăugat el.
În urma unei noi investigaţii, David Frayer şi o echipă internaţională coordonată de Virginie Volpato de la Senckenberg Institute din Frankfurt au confirmat lateralitatea dreaptă a lui Regourdou, prin examinarea atentă a robusteţii braţelor şi a umerilor, pe care le-au comparat apoi cu zgârieturile de pe dinţii acestuia.
"Am studiat multe urme lăsate pe dinţi de neanderthalieni, dar în toate acele cazuri era vorba de dinţi izolaţi sau de dinţi prinşi în mandibule care nu erau direct asociaţi cu materialul scheletic. Acum a fost pentru prima dată când am putut să verificăm tiparul ce poate fi văzut pe dinţi şi să îl comparăm cu tiparul ce poate fi văzut în zona braţelor. Am făcut analize şi mai sofisticate ale braţelor - clavicula, humerus, radius şi ulna - pentru că aveam toate aceste oase de pe ambele părţi. Iar apoi am examinat grosimea corticală şi am realizat alte măsurători biomecanice. Toate acestea au confirmat faptul că toate elementele erau mai robuste pe partea dreaptă a corpului decât cele de pe partea stângă", a spus profesorul Frayer.
El mai susţine că neanderthalienii îşi foloseau gura ca pe o "a treia mână", iar acest fapt cauza o uzură mai mare a dinţilor din faţă, în comparaţie cu cei din spatele gurii.
"Se ştie de multă vreme că neanderthalienii prelucrau şi mestecau multe lucruri cu incisivii şi caninii", a explicat profesorul.
David Frayer susţine că cercetările realizate pe Regourdou şi pe alte schelete au demonstrat că 89% din fosilele de neanderthalieni găsite în Europa (16 din 18) arată o preferinţă clară de folosire a mâinii drepte.
Acest procent este asemănător celui al dreptacilor din populaţiile umane moderne - 90%.
Profesorul Frayer şi ceilalţi autori ai studiului au ajuns astfel la concluzia că acel procent ridicat (89%) sugerează faptul că neanderthalienii erau înzestraţi cu darul vorbirii.
"Legătura - cunoscută de multă vreme - dintre asimetria cerebrală, lateralitate şi limbaj, în populaţiile vii, serveşte drept tipar pentru estimarea lateralizării creierului la fosile şi pentru estimarea probabilităţii capacităţii de vorbire la acestea", a explicat savantul american.
