Aceştia par tot mai convinţi că răspunsul are legătură cu dorinţa şi disponibilitatea animalelor de a-i accepta pe oameni drept "companioni sociali”.
Experţii au observat că majoritatea câinilor care au avut contact strâns cu oamenii sunt mai buni în descifrarea indiciilor fizice şi verbale. Astfel, aceştia au asimulat cumva comportamentul uman.
Teoria explică şi de ce animalele adoptă un alt comportament când nu se mai simt supravegheate dar şi faptul că devin mai buni şi atenţi, prin repetiţie.
De asemenea, s-a constatat că acei câini care sunt ţinuţi în adăposturi nu sunt la fel de „buni” când vine vorba de cerşit mâncare sau atenţie din partea oamenilor.
