Pacienții supuși intervențiilor chirurgicale au mai puține complicații dacă medicul lor este stresat în sala de operație, arată datele unui nou studiu, potrivit Euronews.
Rezultatele după o intervenție chirurgicală depind de mai mulți factori, inclusiv vârsta pacientului, starea sa de sănătate și severitatea afecțiunii – însă nivelul de stres al medicului poate juca, de asemenea, un rol important, conform studiului publicat în revista JAMA Surgery.
Analiza a inclus 793 de intervenții chirurgicale efectuate de 38 de medici din patru spitale din Lyon, Franța.
Cercetătorii au folosit monitoare toracice pentru a urmări modificările ritmului cardiac al medicilor – un indicator al stresului – în primele cinci minute ale intervenției chirurgicale și au analizat rezultatele pacienților după o lună.
Studiul a constatat că un nivel mai ridicat de stres la medici a fost asociat cu mai puține complicații majore, dar nu și cu o reducere a duratei internării în secția de terapie intensivă (ATI) sau cu un risc mai scăzut de deces.
„Fiziologia chirurgului contează pentru pacienți”, a declarat Dr. Jake Awtry, autorul principal al studiului și rezident în chirurgie la Spitalul Brigham and Women’s din SUA, pentru Euronews Health.
El a adăugat că internările în ATI și decesele au fost rare în studiu și că aceste rezultate ar putea fi diferite dacă ar fi incluși mai mulți pacienți.
Rezultatele contrazic cercetări anterioare care sugerează că stresul chirurgului ar putea fi periculos pentru pacienți.
De exemplu, un studiu din 2003 a arătat că medicii chirurgi au făcut mai multe greșeli când au operat în condiții de stres, cum ar fi zgomotul de fond puternic, iar un alt studiu din 2018 a constatat că performanța unui chirurg s-a înrăutățit sub „stres mental acut”.
O explicație posibilă pentru aceste rezultate aparent contraintuitive este că nivelurile moderate de stres ar putea ajuta medicii să intre într-o „stare de flux” de concentrare profundă, în timp ce un stres „excesiv” ar putea duce la mai multe greșeli, au spus cercetătorii.
Nivelul de experiență și tipul operației ar putea juca, de asemenea, un rol. În studiu, majoritatea intervențiilor chirurgicale au fost proceduri elective, iar toți chirurgii erau medici primari, cu mai multe responsabilități.
Acest lucru ar putea să îi facă mai bine pregătiți să gestioneze stresul fără a fi copleșiți, se arată în studiu.
Măsurarea stresului medicilor este „puțin nespecifică, astfel că nu putem identifica un singur lucru care a dus la această stare”, a spus Awtry.
„Dar ceea ce spunem este că acești oameni se află la un nivel optim pentru a performa, iar acest lucru se reflectă în rezultatele pacienților lor.”
În viitor, Awtry a sugerat că monitorizarea nivelurilor de stres ale chirurgilor ar putea fi folosită pentru a îmbunătăți rezultatele din domeniul sănătății. De exemplu, nivelul de stres al unui medic ar putea fi afișat pe un perete în timpul unei operații, semnalând în timp real dacă este sigur ca cineva să întrerupă chirurgul cu o întrebare.
El a adăugat că cei mai buni sportivi din lume își monitorizează markerii fiziologici pentru „a-și ghida antrenamentele, recuperarea și așteptările legate de performanța lor într-o anumită zi”.
„Dacă am putea avea o perspectivă similară pentru chirurgi, ar fi extrem de valoros.”
