„Seiful” de viață de pe Lună. Oamenii de știință vor să conserve speciile amenințate într-un depozit pe satelitul natural al Pământului

Având în vedere că mii de specii sunt pe cale de dispariție, oamenii de știință au conceput un plan radical: un seif plin cu mostre conservate ale celor mai importante și mai amenințate creaturi ale planetei noastre, amplasat pe Lună, scrie The Guardian.

O echipă internațională de experți afirmă că amenințările cauzate de schimbările climatice și de pierderea habitatelor au depășit capacitatea noastră de a proteja speciile în habitatele lor naturale, necesitând acțiuni urgente.

Un biodepozit de celule conservate și ADN-ul esențial din acestea ar putea fi utilizat pentru a spori diversitatea genetică în cadrul populațiilor mici de specii pe cale de dispariție critică sau pentru a clona și a crea noi indivizi în cel mai rău scenariu al extincției.

Un depozit pentru protejarea probelor biologice împotriva dezastrelor nu este o idee nouă. Seiful global de semințe de la Svalbard, situat pe o insulă norvegiană îndepărtată din Cercul Arctic, asigură depozitarea înghețată a semințelor pentru a garanta că recoltele alimentare importante pot fi restabilite dacă sunt distruse de boli sau secetă. Totuși, inundațiile recente ca urmare a temperaturilor ridicate au demonstrat că nici măcar Svalbard nu este la adăpost de efectele dezastrului climatic.

„Dacă nu ar fi existat oameni acolo, inundațiile ar fi putut deteriora biodepozitul”, a declarat autorul principal al propunerii, Dr. Mary Hagedorn, de la Institutul național de zoologie și biologie conservativă al Smithsonian.

Războiul reprezintă, de asemenea, o amenințare pentru biodepozitele de pe Pământ, a remarcat ea, menționând distrugerea băncii de semințe din Ucraina în 2022. 

„Așadar, în ansamblu, ideea de a avea un biodepozit pasiv foarte sigur pentru protejarea biodiversității Pământului pare o idee foarte bună".

Biodepozitele lunare propuse, descrise în revista BioScience, ar fi în afara razei de acțiune a schimbărilor climatice, a evenimentelor geopolitice sau a altor dezastre terestre. Mediul natural friguros al Lunii înseamnă că probele ar rămâne înghețate pe tot parcursul anului, fără a fi nevoie de implicarea omului sau de o sursă de energie.

Profitând de craterele adânci din apropierea regiunilor polare, care nu sunt niciodată expuse la lumina soarelui, Luna este unul dintre puținele locuri care poate asigura temperatura foarte scăzută de -196C necesară pentru a conserva probele într-un mod adecvat pentru o viitoare clonare.

„Pentru ca clonarea să fie o opțiune, este nevoie de celule vii”, a declarat Dr. Beth Shapiro, profesor de ecologie și biologie evolutivă la UC Santa Cruz și director științific al companiei de de-extincție Colossal Biosciences, care nu a fost implicată în propunerea biodepozitelor lunare. Asta înseamnă că nu este posibilă clonarea unui mamut lânos din fragmente de ADN, a explicat ea, dar de-extincția este posibilă dacă eșantioanele de țesut sunt colectate și depozitate într-un mod care să asigure că celulele rămân vii.

Crearea unei biodepozite lunare ar implica numeroase provocări, însă biologia nu este cea mai importantă. Echipa lui Hagedorn a utilizat deja crioconservarea - o tehnică prin care celulele sunt depozitate la temperaturi atât de scăzute încât orice activitate biologică se oprește - pentru a conserva cu succes celule vii de la peștele goby stelat. Peștele goby stelat nu este pe cale de dispariție, dar joacă un rol esențial în menținerea sănătății ecosistemelor recifelor de corali.

Pe lângă cele care se confruntă cu riscul iminent de dispariție, depozitul propus ar acorda prioritate speciilor cu funcții importante în mediul lor și în rețelele trofice. Printr-o selecție atentă, cele adăpostite ar putea fi utilizate pentru restabilirea unei populații dispărute pe Pământ sau chiar pentru terraformarea unei alte planete.

Hagedorn crede că propunerea privind biodepozitele se va concretiza, deși poate nu în timpul vieții noastre: „Știm cum să facem acest lucru, putem face acest lucru și vom face acest lucru, dar s-ar putea să dureze zeci de ani până la realizarea finală”, a spus ea.

Având în vedere costurile și provocările implicate, criticii ar putea sugera că eforturile ar trebui să se concentreze pe conservarea speciilor înainte ca acestea să dispară. Cu toate acestea, Hagedorn a declarat că ambele strategii sunt necesare pentru a asigura conservarea cât mai multor specii.

„Când gândim liniar, și nu în paralel, avem probleme. Dacă spui: Am de gând să o fac în acest fel, și nu funcționează, care este planul B?”, a spus ea.

Următorii pași cruciali vor fi dezvoltarea unui ambalaj pentru probele crioconservate care să poată rezista condițiilor din spațiu și elaborarea logisticii transportului probelor pe Lună.

Imaginându-și un viitor apropiat în care explorarea resurselor Lunii înseamnă călătorii spațiale mai frecvente, Hagedorn a sugerat că livrarea de colete mici care conțin mii de mostre crioconservate ar putea fi adăugată la călătoriile lunare existente.

Având în vedere că o mare parte din propunere este încă de domeniul science fiction-ului, oamenii de știință spun că speră ca lucrarea lor să genereze entuziasm, idei noi și noi parteneri internaționali - și poate și puțină controversă - cu privire la acțiunile extreme necesare pentru protejarea biodiversității.