Roverul Perseverance de la NASA a surprins recent imagini spectaculoase cu mai mulți „diavoli de praf” – mini-vârtejuri de aer și praf – care se învârteau de-a lungul marginii craterului Jezero de pe Marte. Printre scenele spectaculoase, una a fost cu adevărat remarcabilă: un vârtej mai mare „înghite” unul mai mic, un fenomen extrem de rar surprins de camerele roverului, scriu reprezentanții NASA.
Imaginile au fost capturate de o cameră de navigație de la bordul lui Perseverance, aflat la aproximativ un kilometru distanță de fenomen. Vârtejul mai mare avea un diametru estimat la 65 de metri, în timp ce cel mic măsura aproximativ 5 metri. În fundal, se pot observa alți doi „diavoli de praf” mai departe, într-o scenă cu adevărat fascinantă.
Potrivit cercetătorului Mark Lemmon, de la Space Science Institute din Colorado, aceste vârtejuri convective „pot fi destul de năstrușnice. Se plimbă pe suprafața marțiană, adunând praf în drumul lor și reducând vizibilitatea. Atunci când cele două se întâlnesc, fie se anulează reciproc, fie se contopesc, vârtejul mai mare absorbindu-l pe cel mai slab.”
Ce sunt „diavolii de praf”
Aceștia se formează atunci când aerul de la suprafața planetei este încălzit de sol, urcă prin straturile mai reci și mai dense, și începe să se rotească. Când aerul cald antrenează aerul din jur și prinde praf, se formează un vârtej vizibil – „diavolul de praf”.
Katie Stack Morgan, cercetător principal al misiunii Perseverance, explică importanța acestor fenomene: „Aceste vârtejuri oferă indicii despre condițiile atmosferice – direcția și viteza vântului – și contribuie la aproximativ jumătate din praful din atmosfera marțiană.”
Perseverance și istoria vârtejurilor marțiene
De la aterizarea sa în 2021, Perseverance a documentat numeroase asemenea fenomene, inclusiv un episod spectaculos pe 27 septembrie 2021, când o „armată” de vârtejuri a traversat suprafața craterului Jezero, iar microfonul roverului a înregistrat pentru prima dată sunetul unui astfel de vârtej pe Marte.
Primii care au observat acești „diavoli” au fost sateliții Viking ai NASA în anii 1970. Ulterior, misiunea Pathfinder i-a surprins de la sol, iar rovere ca Spirit, Opportunity și Curiosity au contribuit la consolidarea înțelegerii acestor fenomene.
Surprinderea unui astfel de eveniment este o combinație de rutină și noroc. Cercetătorii nu pot prezice cu exactitate când apare un „diavol de praf”, dar monitorizează frecvent cerul marțian din toate direcțiile. Datele adunate ajută la reglarea programelor de observare în funcție de ora din zi și direcțiile predominante.
„Dacă ți se face milă de micul vârtej înghițit, află că nici cel mare nu a avut o soartă mai bună găsindu-și sfârșitul cel mai probabil câteva minute mai târziu, și asta deoarece astfel de fenomene durează în medie doar 10 minute pe Marte”, a adăugat Lemmon.
Misiunea Perseverance: dincolo de vârtejuri
Misiunea roverului Perseverance are ca scop principal studiul astrobiologiei, inclusiv colectarea de mostre de sol și rocă ce ar putea conține urme ale vieții microbiene antice. Aceste mostre urmează să fie returnate pe Pământ în viitor, printr-un program coordonat de NASA și Agenția Spațială Europeană (ESA).
Perseverance face parte din programul Mars 2020 și din inițiativa NASA „De la Lună la Marte”, care include misiunile Artemis, menite să deschidă drumul pentru explorarea umană a Planetei Roșii.
