Un rinichi de şoarece realizat în laborator de cercetătorii americani a fost transplantat cu succes pe un animal care suferea de deficienţă renală şi a început să producă urină, relatează BBC News. Rinichiul creat de savanţii americani este organul cu cea mai complicată structură ce a fost realizat până în prezent.
Potrivit autorilor acestui studiu, rinichii artificiali sunt mai puţin eficienţi decât cei naturali. Experţii în medicină regenerativă consideră însă că noua tehnică este foarte promiţătoare.
Rinichii filtrează sângele pentru a înlătura substanţele reziduale şi excesul de apă. Ei reprezintă totodată organul cu cea mai mare cerere pe piaţa transplanturilor, care include liste de aşteptare foarte lungi.
Cum a fost realizat rinichiul
Savanţii americani de la Massachusetts General Hospital au utilizat un rinichi vechi, pe care l-au curăţat de toate celulele sale, până când acesta a rămas ca o "schelă", o structură alcătuită dintr-o reţea de proteine, cu o reţea internă de vase de sânge şi tuburi de drenaj.
Cercetătorii americani au utilizat apoi în reconstrucţia rinichiului celule prelevate de la pacient.
Această tehnică prezintă două avantaje majore faţă de tehnica actuală a transplanturilor de organe.
Noul organ este acceptat de organismul pacientului, iar acesta nu va mai fi nevoit să ia medicamente toată viaţa pentru a suprima reacţia de respingere a transplantului, generată de sistemul imunitar.
În plus, noua tehnică va mări numărul de organe disponibile pentru transplant. Cele mai multe organe care sunt oferite sunt respinse, însă aceşti rinichi ar putea fi folosiţi ca "schelă" pentru construcţia noilor organe.
Rinichiul obţinut în laborator de savanţii americani a fost ţinut timp de 12 zile într-un "cuptor" special care mimează condiţiile din organismul unui şoarece. Atunci când a fost testat în laborator, producţia sa de urină a fost de 23% din totalul produs de un rinichi natural.
După ce a fost transplantat, eficienţa acestui rinichi a scăzut la 5%. Coordonatorul studiului, medicul Harald Ott, spune că, deşi acest procent pare foarte mic, el ar putea deveni în viitor suficient de mare (10-15%) pentru a asigura supravieţuirea animalului, ajutându-l să nu mai aibă nevoie de dializă.
