Un nou studiu sugerează că încălzirea globală a provocat prăbușirea curenților esențiali din Oceanul Atlantic chiar înainte de ultima eră glaciară, iar Pământul se află în acest moment pe un traseu similar, potrivit Live Science.
Slăbirea curenților a declanșat o cascadă de efecte, ducând la o răcire dramatică a mărilor nordice - Groenlanda, Islanda și Norvegia - în timp ce oceanele înconjurătoare s-au încălzit. Iar oamenii de știință spun că ne-am putea îndrepta din nou spre același lucru, pe măsură ce lumea se încălzește din cauza schimbărilor climatice și temperaturile se apropie de nivelurile care existau înainte de ultima epocă glaciară.
„Studiul nostru este într-adevăr alarmant cu privire la ceea ce s-ar putea să ne îndreptăm”, a declarat autorul principal al studiului, Mohamed Ezat, profesor asociat și paleoceanograf la Universitatea Arctic din Norvegia, într-un e-mail pentru Live Science.
Scenariu sumbru, în cazul în care țările nu reușesc să reducă emisiile de gaze cu efect de seră
Ultima perioadă interglaciară (acum 130.000 - 115.000 de ani), care a avut loc între cele două glaciațiuni anterioare, a fost o etapă relativ caldă a istoriei Pământului, caracterizată prin temperaturi mai ridicate, niveluri mai ridicate ale mărilor și calote glaciare mai mici decât cele din prezent. Oamenii de știință specializați în domeniul climei susțin că ultimul interglaciar oferă un analog pentru viitorul apropiat, în cazul în care țările nu reușesc să reducă emisiile de gaze cu efect de seră, temperaturile ajungând la 1 până la 2 grade Celsius) peste nivelurile preindustriale.
„Perioada pe care am investigat-o, Ultimul Interglaciar, este o perioadă interesantă și foarte oportună de studiat”, a declarat Ezat. „Am constatat că, în urmă cu aproximativ 128 000 de ani, topirea accentuată a gheții marine arctice a avut un efect semnificativ asupra circulației de răsturnare în mările nordice”.
Ce este AMOC și de ce este esențială pentru încălzirea emisferei nordice
Curenții din Marea Nordică joacă un rol esențial într-un sistem mai larg de curenți din Oceanul Atlantic, denumit Circulația Meridională de Răsturnare din Atlantic (AMOC), care include Curentul Golfului. AMOC este esențială pentru încălzirea emisferei nordice și funcționează ca o bandă transportoare uriașă, apele calde din emisfera sudică deplasându-se spre nord pe suprafața oceanului și apoi răcindu-se și coborând pe fundul Atlanticului de Nord pentru a se întoarce spre sud.
Topirea gheții din Arctica poate avea un impact semnificativ asupra AMOC, deoarece apa dulce care se varsă în Atlanticul de Nord diluează apele de suprafață, împiedicându-le să se scufunde la fund pentru a forma curenți de adâncime.
Cercetările arată că AMOC încetinește deja ca urmare a încălzirii globale, iar oamenii de știință spun că sistemul s-ar putea opri în următoarele decenii.
La începutul acestei luni, 44 de oameni de știință importanți din domeniul climei au tras un semnal de alarmă cu privire la AMOC într-o scrisoare deschisă adresată Consiliului Nordic de Miniștri, un forum interguvernamental care promovează cooperarea între țările nordice. Scrisoarea a subliniat riscurile legate de prăbușirea AMOC, inclusiv răcirea majoră a emisferei nordice și schimbări catastrofale în tiparele musonilor tropicali.
Modelele climatice sugerează că AMOC s-ar putea prăbuși înainte de 2100, dar există incertitudini uriașe în ceea ce privește previziunile privind scara de timp. „Privind la trecutul îndepărtat al istoriei climatice a Pământului, în special când era mai cald decât astăzi, se pot reduce astfel de incertitudini”, a declarat Ezat.
Pentru noul studiu, Ezat și colegii săi au analizat date noi și existente din carote sedimentare din Marea Norvegiei. Ei au comparat aceste date cu informații similare din sedimentele din Atlanticul de Nord pentru a reconstrui distribuția gheții marine, temperatura de la suprafața mării, salinitatea, convecția din adâncurile oceanului și sursele de apă topită în timpul ultimei interglaciare.
„Acțiunile climatice reprezintă o urgență”
Rezultatele, publicate pe 27 octombrie în revista Nature Communications, sugerează că apa de topire arctică a blocat formarea curenților oceanici profunzi în Marea Norvegiei în timpul ultimei interglaciare. Acest lucru a încetinit considerabil fluxul spre sud al AMOC, încetinind la rândul său motorul care aduce căldură în emisfera nordică.
„Pe scurt, am constatat o răcire în mările nordice pe care am putut să o asociem cu încălzirea climei globale și cu o topire sporită a gheții marine”, a declarat Ezat.
Studiul evidențiază ceea ce s-ar putea întâmpla cu AMOC în viitorul apropiat, a spus Ezat. Observațiile prin satelit arată un declin drastic al gheții marine arctice în ultimele patru decenii, iar oamenii de știință spun că verile fără gheață se vor instala probabil până în 2050. Acestea vor avea consecințe majore pentru AMOC.
„Aceasta ne reamintește încă o dată că clima planetei noastre este un echilibru delicat și că acțiunile climatice reprezintă o urgență”, a declarat Ezat. „Știm că slăbirea severă a AMOC nu este puțin probabilă, iar dacă se va întâmpla, va avea implicații grave pentru regiunile cu latitudini înalte și nu numai.”
