Un oraș mayaș uriaș a fost descoperit la sute de ani după ce a fost „înghițit” de o junglă din Mexic. Arheologii au descoperit piramide, terenuri de sport, drumuri care leagă districtele și amfiteatrele în sud-estul statului Campeche.
Ei au găsit complexul ascuns - pe care l-au numit Valeriana - folosind Lidar, un tip de radar cu laser care cartografiază structurile acoperite de vegetație, potrivit BBC.
››› Vezi galeria foto ‹‹‹
Cercetătorii cred că orașul este al doilea ca densitate, după Calakmul, considerat a fi cel mai mare sit Maya din America Latină antică.
Echipa de arheologi a descoperit în total trei situri, care au dimensiunea Bucureștiului, „din întâmplare”, când un arheolog a analizat niște date pe internet.
„Eram la pagina 16 a căutării pe Google și am găsit o scanare cu laser realizată de o organizație mexicană pentru monitorizarea mediului”, a explicat Luke Auld-Thomas, doctorand la Universitatea Tulane din SUA.
Scanarea Lidar este o tehnică de teledetecție care declanșează mii de impulsuri laser dintr-un avion și cartografiază obiectele aflate sub vegetație.
Dar când Luke Auld-Thomas a procesat datele cu metodele folosite de arheologi, a văzut ceea ce alții au ratat - un oraș antic uriaș, care ar fi putut găzdui 30-50.000 de oameni în perioada lui cea mai bună, adică între 750 și 850 d.Hr.
Cu alte cuvinte, populația regiunii din acea perioadă era mult mai numeroasă decât cea de azi, spun cercetătorii.
Luke Auld-Thomas și colegii săi au numit orașul Valeriana, după o lagună aflată în apropiere.
Nu se știe exact de ce acest oraș a fost abandonat și în cele din urmă s-a pierdut, însă arheologii spun că schimbările climatice au fost un factor major.
Valeriana are „semnele distinctive ale unui oraș capitală” și a fost a doua așezare ca densitate de clădiri după spectaculosul sit Calakmul aflat la aproximativ 100 km distanță.
Este „ascuns la vedere”, spun arheologii, întrucât se află la doar 15 minute de mers pe jos de la un drum important de lângă Xpujil, unde locuiesc acum majoritatea mayașilor.
Nu există imagini ale orașului pierdut, pentru că „nimeni nu a fost vreodată acolo”, spun cercetătorii, cu toate că localnicii ar fi putut să suspecteze că există ruine sub movilele de pământ.
Orașul, care avea o suprafață de aproximativ 16,6 km pătrați, avea două centre majore cu clădiri mari situate la aproximativ 2 km unul de celălalt.
Avea două piețe cu piramide și temple, unde mayașii se închinau, dar și un teren unde oamenii ar fi jucat un joc străvechi cu mingi.
În total, Luke Auld-Thomas a cercetat trei locuri diferite din junglă și a găsit 6.764 de clădiri de diferite dimensiuni.
Prof. Elizabeth Graham de la University College London, care nu a fost implicată în cercetare, spune că susține afirmațiile că civilizația Maya a trăit în orașe complexe, nu în sate izolate.
Cercetările sugerează că atunci când civilizațiile Maya au decăzut, începând cu anul 800 d.Hr., a fost parțial pentru că trăiau în localități dens populate și nu au mai putut să supraviețuiască problemelor climatice.
Cucerirea regiunii de către invadatorii spanioli, în secolul al XVI-lea, a contribuit, de asemenea, la eradicarea orașelor state Maya.
Tehnologia Lidar a revoluționat modul în care arheologii cercetează zonele acoperite cu vegetație, cum ar fi tropicele, deschizând o lume a civilizațiilor pierdute, explică profesorul Marcello Canuto, co-autor al studiului despre Valeriana.
În primii ani ai carierei sale, căutările se făceau pe jos și cu mâna, folosind instrumente simple pentru a verifica solul centimetru cu centimetru.
Dar în ultimul deceniu, de când Lidar a fost folosit în regiunea mezoamericană, Canuto spune că a fost cartografiată o suprafață de aproximativ 10 ori mai mare decât cea pe care arheologii au studiat-o în aproximativ un secol de muncă.
Luke Auld-Thomas spune că descoperirea sa sugerează că există multe situri despre care arheologii nu știu nimic.
