Opinie: Omul de Cro-Magnon avea mai mult caracter decât omul modern

Richard Lynn demonstrează, în Dysgenics (1996), o scădere a caracterului (ceea ce Lynn numeşte însă consciousness) în societăţile avansate, industriale, de-a lungul întregului secol XX. Demonstraţiile se bazează pe studii ample, realizate în mai multe ţări, în diferite perioade şi urmărind mai mulţi parametri care reflectă caracterul. Demonstraţiile profesorului Lynn privitoare la secolul XX îmi par inatacabile, ca şi atunci cînd se referă la scăderea IQ-ului în aceeaşi perioadă.

Însă, referitor la toată istoria omului din paleolitic şi pînă la revoluţia industrială, cred că Richard Lynn se înşeală atunci cînd susţine că asupra omului s-a exercitat o presiune de selecţie suficientă cît să-i crească sau măcar să-i menţină calităţile (inteligenţă, caracter, sănătate) achiziţionate de Cro-Magnon în timpul epocii glaciare. Chiar şi numai îmblînzirea climei de la finalul glaciaţiunii ar fi scăzut presiunea de selecţie suficient cît o parte din calităţile omului să se piardă. Dar progresele tehnologice, pe care eu le echivalez cu o mutare mai la sud decît latitudinea reală la care trăia Cro-Magnon, au făcut ca presiunea de selecţie naturală să scadă şi mai mult.

Privitor la inteligenţă am scris mai multe texte în care am demonstrat că ea scade cel puţin din neolitic, dar, mai probabil, chiar încă de acum 20.000 de ani. Încerc acum să aduc argumente că şi începutul scăderii caracterului datează tot de atunci, că nu e un fenomen care a debutat abia odată cu epoca industrială, deşi acum fenomenul s-a accelerat. Citeşte tot articolul...