În urmă cu aproape 200 de ani, Soarele părea să fi căpătat culori ciudate, marcând totodată începutul a doi ani de vreme neobișnuit de rece pe întreaga planetă. Mult timp, oamenii de știință au crezut că acest fenomen bizar a fost cauzat de o erupție vulcanică, însă nu au reușit să identifice vulcanul responsabil... până acum, scrie IFL.
Erupția, cunoscută sub numele de „erupția misterioasă”, a provocat o scădere bruscă a temperaturii globale între 1831 și 1833, reducând media globală cu aproximativ 1°C (1,8°F). În vara anului 1831, compozitorul german Felix Mendelssohn scria în timp ce traversa Alpii: „Vreme dezolantă, a plouat din nou toată noaptea și toată dimineața, este la fel de frig ca iarna, deja există zăpadă mare pe dealurile apropiate.”
În august 1831, au fost raportate din întreaga lume – inclusiv din China, Europa, SUA și Caraibe – relatări despre un Soare care părea „albastru, purpuriu și verde”. Acest fenomen a fost probabil cauzat de praful și gazele vulcanice care au dispersat lumina solară într-un mod neobișnuit.
De-a lungul timpului, s-a speculat că erupția ar fi avut loc fie la vulcanul Babuyan Claro din Filipine, fie în urma erupției Ferdinandea din apropierea Siciliei. Totuși, cercetările recente indică un alt ”vinovat”.
Caldera Zavaritskii din Insulele Kurile
Cercetătorii de la Universitatea St Andrews din Scoția au descoperit dovezi solide că erupția a avut loc la caldera Zavaritskii, situată pe insula nelocuită Simushir, parte a Insulelor Kurile, în estul extrem al Rusiei, nu departe de Japonia.
Prin analiza geochimică a mostrelor de gheață extrase din nucleele de gheață, echipa de cercetători a identificat o „potrivire perfectă” a amprentelor chimice ale depozitelor de cenușă.
„Am analizat chimia gheții la o rezoluție temporală foarte înaltă. Acest lucru ne-a permis să stabilim cu precizie momentul erupției în primăvara-vara anului 1831, să confirmăm că a fost extrem de puternică și să extragem fragmente minuscule de cenușă. Găsirea potrivirii a necesitat mult timp și o colaborare extinsă cu colegi din Japonia și Rusia, care ne-au trimis mostre colectate din aceste vulcane izolate în urmă cu zeci de ani,” a declarat Dr. Will Hutchison, autor principal al studiului și cercetător la Școala de Științe ale Pământului și Mediului de la Universitatea St Andrews.
Această descoperire subliniază puterea erupțiilor vulcanice de a influența clima globală. Vulcanii pot elibera gaze și particule în atmosferă care duc la răciri temporare ale planetei și, în unele cazuri, contribuie chiar la încălzirea pe termen lung.
De exemplu, erupția vulcanului Pinatubo din Filipine, în 1991, a eliberat cel mai mare nor de dioxid de sulf măsurat vreodată, reducând temperaturile globale cu aproximativ 0,5°C (0,9°F) timp de unul până la trei ani.
Dacă o erupție similară cu cea din 1831 ar avea loc astăzi, impactul ar fi considerabil. „Există atât de mulți vulcani ca acesta, ceea ce evidențiază cât de dificil va fi să prezicem când sau unde va avea loc următoarea erupție de magnitudine mare,” a adăugat Dr. Hutchison.
El a subliniat importanța pregătirii pentru astfel de evenimente: „Ca oameni de știință și ca societate, trebuie să ne gândim cum să coordonăm un răspuns internațional atunci când următoarea erupție mare, precum cea din 1831, se va întâmpla.”
Studiul a fost publicat în jurnalul Proceedings of the National Academy of Sciences.
