Noi imagini publicate de NASA arată pulsarul din „Nebuloasa Chitară”, care emite un nor cosmic gigantic de plasmă, raze X și particule supraîncărcate care se rotesc de-a lungul unei linii de câmp magnetic în spațiul interstelar.
Noi fotografii arată steaua-strigoi care a format „Nebuloasa Chitară”, lansând un jet epic asemănător unui aruncător de flăcări care se rotește de-a lungul uneia dintre corzile magnetice ale galaxiei noastre. Arzătorul cosmic, care conține particule de antimaterie create din energie pură, îi ajută pe oamenii de știință să afle mai multe despre spațiul dintre stele, spune NASA.
Ce este Nebuloasa Chitară
Nebuloasa Guitar (n.r. în traducere: chitară) este un nor uriaș de hidrogen gazos situat la aproximativ 6.500 de ani-lumină de Pământ, în Calea Lactee, care s-a format în urma colapsului pulsarului B2224+65a, o stea neutronică cu rotație rapidă rămasă în urma colapsului unei stele masive.
Masa cu o formă neobișnuită este un „val de arc”, alcătuit din material desprins din B2224+65 de vânturile stelare pe măsură ce pulsarul se deplasează prin spațiu, asemenea valului creat în jurul părții din față a unei bărci atunci când aceasta se deplasează prin apă. De pe Pământ, arată ca un simplu instrument acustic. Dar, în realitate, este o masă haotică, fără formă, care curge în spatele stelei moarte.
Nebuloasa a fost descoperită pentru prima dată în 1993. De atunci, oamenii de știință au stabilit că pulsarul se rotește cu aproximativ 5,76 km/h. Ca urmare, el emite un jet de energie gigantic, asemănător unui aruncător de flăcări, lung de aproximativ 2 ani-lumină sau 19 trilioane de kilometri.
Jetul iese din pulsar perpendicular pe Nebuloasa Chitară, făcând să pară că torentul de foc iese din capul instrumentului.
Noile imagini, care au fost publicate pe 20 noiembrie, sunt compuse din observațiile efectuate de Observatorul Palomar din California, care arată lumina vizibilă în albastru, și de telescopul spațial Chandra X-ray Observatory, care arată razele X emise de jet în roșu, potrivit unui comunicat NASA.
Timelapse-ul în buclă de mai jos arată modul în care jetul și-a schimbat forma de-a lungul timpului. Acest mini-video utilizează mai multe imagini de la Chandra, realizate în 2000, 2006, 2012 și 2021, suprapuse peste o singură imagine a nebuloasei Guitar. Ca rezultat, nebuloasa pare să rămână exact în aceeași formă. Dar, în realitate, ea s-ar fi transformat în timp, la fel ca jetul.
O parte din radiație se transformă în materie conform ecuației lui Albert Einstein
Jeturile pulsar sunt create de o combinație între rotația rapidă a stelei moarte și câmpurile magnetice intense, care sunt de mii de ori mai puternice decât câmpul magnetic al Pământului. Acest amestec de factori accelerează particulele și le lansează de-a lungul polilor magnetici ai obiectului, ceea ce generează și fascicule de radiații electromagnetice, în principal sub formă de raze X.
Energia acestor jeturi este atât de mare încât o parte din radiație se transformă în materie conform ecuației E=mc2 a lui Albert Einstein, care ne-a arătat că materia și energia sunt două fețe ale aceleiași monede. Atunci când se întâmplă acest lucru, energia este transformată în perechi de electroni și pozitroni - omologii antimateriei încărcate pozitiv ale electronilor.
Aceste perechi de particule sunt aruncate în spațiu și circulă de-a lungul liniilor uriașe de câmp magnetic care străbat mediul interstelar - materia și radiațiile care există în spațiul dintre stelele unei galaxii. Dacă se vor ciocni vreodată între ele, ele se vor distruge reciproc printr-un proces cunoscut sub numele de anihilare și se vor transforma din nou în energie.
