NASA a dus șoareci în spațiu, însă ce au pățit aceștia la nivelul oaselor a fost înfricoșător

Călătoria în microgravitație ar putea părea o ușurare pentru scheletul uman, dar cercetările NASA arată că, pe termen lung, lipsa gravitației duce la o pierdere semnificativă a densității osoase, uneori ireversibilă. Un nou studiu realizat pe șoareci aflați la bordul Stației Spațiale Internaționale (ISS) oferă indicii despre cauzele acestui fenomen și impactul său asupra viitoarelor misiuni spațiale, scrie Science Alert.

Oase fragile în spațiu

După 37 de zile petrecute pe orbită, scheletele șoarecilor au prezentat deteriorări inegale. În special, femurul – osul lung al piciorului – era afectat de găuri mari, mai ales în zonele de contact cu articulațiile șoldului și genunchiului. În schimb, vertebrele lombare păreau intacte.

Acest fenomen sugerează că tocmai oasele care suportă greutatea corpului pe Pământ sunt cele mai afectate de absența gravitației în spațiu. Cercetătorii compară acest efect cu principiul „folosește-l sau îl pierzi” din neuroștiințe – dacă oasele nu sunt solicitate așa cum ar fi în condiții normale, ele încep să se deterioreze rapid.

Pentru a exclude alți factori, cercetătorii au analizat și șoareci de control, aflați pe Pământ, dar ținuți în cuști care le limitau mișcarea. Aceștia au suferit pierderi de densitate osoasă, însă într-o măsură mult mai mică decât cei expuși la microgravitație. De asemenea, șoarecii de control au fost supuși unor simulări de lansare pentru a exclude impactul stresului cauzat de zbor.

Radiațiile nu sunt principala cauză

Oamenii de știință au vrut să afle dacă radiațiile din spațiu sunt responsabile pentru această pierdere osoasă, însă rezultatele sugerează contrariul. Dacă radiațiile ar fi fost principalul factor, s-ar fi observat modificări sistemice în întregul schelet, însă degradarea osoasă s-a manifestat specific, din interior spre exterior.

Studiile anterioare care au arătat că radiațiile pot afecta densitatea osoasă au folosit doze mult mai mari – echivalente cu 13 ani petrecuți la bordul ISS. În schimb, șoarecii din acest experiment au fost expuși doar la o doză mică de radiații, iar efectele severe asupra oaselor lor sunt atribuite în principal microgravitației.

Ce înseamnă asta pentru astronauți

Pentru oamenii care petrec luni în spațiu, pierderea osoasă este o problemă gravă. Astronauții pot pierde 1% sau mai mult din densitatea osoasă în fiecare lună – un ritm de 10 ori mai rapid decât osteoporoza de pe Pământ. După revenirea la sol, recuperarea este dificilă, iar riscul de fracturi osoase rămâne ridicat.

Un alt efect alarmant observat la șoarecii tineri a fost osificarea prematură a femurului – cartilajul s-a transformat în os mai repede decât în mod normal, ceea ce ar putea limita creșterea și dezvoltarea osoasă.

NASA consideră acest studiu, publicat în revista PLOS ONE, un prim pas important în înțelegerea efectelor microgravitației asupra scheletului. Viitoarele cercetări vor analiza soluții pentru protejarea astronauților, iar dieta s-ar putea dovedi insuficientă. În schimb, exercițiile fizice care simulează greutatea, precum benzile de alergare cu hamuri speciale sau echipamentele care imită ridicarea greutăților, ar putea fi cheia pentru menținerea sănătății oaselor în spațiu.