Astronomii au descoperit o gaură neagră flămândă în universul timpuriu, care se hrănește de 40 de ori mai repede decât este posibil teoretic, transmite Live Science.
O echipă de astronomi, utilizând telescopul spațial James Webb (JWST), a descoperit o gaură neagră supermasivă din universul timpuriu, care pare să se hrănească la un ritm mult peste limita teoretică. Obiectul extrem de lacom, numit LID-568, care se află la doar 1,5 miliarde de ani după Big Bang, a fost desemnată cea mai rapidă gaură neagră hrănită din universul timpuriu.
Descoperirea acestei „devoratoare” excepționale sugerează că unele găuri negre pot depăși temporar limitele lor teoretice de hrănire, cunoscute sub numele de limita Eddington, crescând astfel extrem de rapid pe perioade scurte. Această limită reglează viteza cu care o gaură neagră poate absorbi materie în funcție de luminozitatea sa. Cu toate acestea, LID-568 pare să „înghită” materie la peste 40 de ori această limită.
„Această gaură neagră este la un adevărat ospăț,” a declarat Julia Scharwächter, coautoare a studiului și astronom în cadrul Observatorului Internațional Gemini și al NOIRLab, într-o declarație de presă. „Acest caz extrem arată că un mecanism de hrănire rapidă, care depășește limita Eddington, este o posibilă explicație pentru existența acestor găuri negre foarte masive încă din universul timpuriu.”
Prin utilizarea viziunii în infraroșu a telescopului JWST, cercetătorii au studiat galaxii antice cu emisii intense de raze X, detectate anterior de Observatorul de raze X Chandra al NASA. Aceste emisii puternice sunt adesea asociate cu găuri negre active, capabile să absoarbă materia cu o forță atât de mare încât discurile de materie ce se apropie se încălzesc și devin mai strălucitoare decât întreaga galaxie.
În timpul observării LID-568, cercetătorii au identificat fluxuri de gaz nemaivăzute până acum, care înconjoară gaura neagră. Viteza și dimensiunea acestor fluxuri au indicat un episod de hrănire masivă, în care monstrul cosmic a consumat materie cu mult peste limita sa Eddington.
Acest episod unic de „hrănire” ar fi putut să îi confere o mare parte din masa actuală.
„Descoperirea unei găuri negre care se alimentează la o rată super-Eddington sugerează că o porțiune semnificativă a creșterii masei poate avea loc în timpul unui singur episod de hrănire rapidă.
