De mai bine de un secol, arheologii știu că unele dintre pietrele de la Stonehenge provin din Țara Galilor și că au fost transportate – încă nu se știe cum – aproximativ 200 km până la locul monumentului neolitic din Salisbury Plains. Acum, un studiu „uluitor” dezvăluie că unul dintre megaliții centrali din Stonehenge vine chiar de mai departe, din Scoția, relatează The Guardian.
Cercetarea, descrisă de oamenii de știință ca fiind „cu adevărat șocantă”, arată că una dintre cele mai mari pietre de la Stonehenge a fost transportată – pe pământ sau pe apă - dintr-un colț din nord-estul Scoției, pe o distanță de cel puțin 750 km.
Descoperirea uimitoare că megalitul, care este cunoscut sub numele de „piatra altarului”, a fost transportat de oamenii preistorici pe o distanță atât de mare „nu schimbă doar ceea ce credeam despre Stonehenge, ci modifică ceea ce știm despre tot neoliticul târziu”, a spus Rob Ixer, cercetător University College London (UCL) și unul dintre experții din spatele studiului, care a fost publicat în revista Nature miercuri.
Aceasta „rescrie complet relațiile dintre populațiile neolitice din Insulele britanice”, a spus el pentru Guardian.
„Descoperirea este remarcabilă și va fi discutată în deceniile următoare... Este uluitoare”, a adăugat el.
„Piatra altarului”, un bloc imens de gresie, lung de 5 metri și greu de 6 tone, este căzută la pământ în inima monumentului, prinsă sub doi megaliți și abia vizibilă pentru vizitatori.
Realizată dintr-o rocă sedimentară numită gresie roșie veche, piatra de altar este clasificată drept piatră albastră nelocală și s-a crezut mult timp că a fost adusă de undeva în Țara Galilor.
Cercetătorii au vrut să afle mai multe despre ea, așa că i-au examinat compoziția chimică și vârsta mineralelor din ea.
Luate împreună, acestea dau o „amprentă digitală” caracteristică gresiei, a spus Nick Pearce, profesor de geografie și științe ale pământului la Aberystwyth, co-autor al studiului.
„Cu acea amprentă a vârstei, o putem potrivi cu același tip de roci din Marea Britanie, așa ne-am dat seama că provine din Bazinul Orcadian din nord-estul Scoției. A fost complet neașteptat”, a spus el.
Descoperirea poate fi uimitoare, dar știința nu este controversată, spune Pearce. „Este o știință foarte, foarte bine stabilită. Nu este ceva la care oamenii să se uite să spună: „Oh, nu, nu poate fi corect”. Șansele ca piatra să vină din altă parte sunt infime, crede el.
Cea mai mare întrebare nu este însă explorată în detaliu în lucrarea științifică: cum au transportat constructorii monumentului de la Stonehenge piatra uriașă din Scoția în Wiltshire?
„Având în vedere barierele terestre majore pe drumul de la nord-estul Scoției către Câmpia Salisbury, transportul maritim este o opțiune fezabilă”, a spus autorul principal al studiului, Anthony Clarke, de la Universitatea Curtin.
Dar arheologul și scriitorul Mike Pitts, care nu a fost implicat în cercetare, crede că este mai probabil ca piatra să fost târâtă pe uscat decât să fie adusă pe mare, într-o călătorie care a durat probabil mulți ani.
