De ce legile fizice și constantele iau valorile foarte specifice care permit stelelor, planetelor și în cele din urmă vieții să se dezvolte? Forța de expansiune a Universului, energia întunecată, de exemplu, este mult mai slabă decât sugerează teoria că ar trebui să fie, permițând materiei să se aglomereze, mai degrabă decât să fie ruptă.
Un răspuns comun este că trăim într-un multivers infinit de Universuri, așa că nu ar trebui să fim surprinși că cel puțin un Univers s-a dovedit a fi asemănător cu al nostru. Dar o alta este că Universul nostru este o simulare pe computer, cu cineva (poate o specie extraterestră avansată) care ajustează condițiile, scrie revista sciencealert.com, citată de Adevarul.ro.
Ultima opțiune este susținută de o ramură a științei numită fizica informației, care sugerează că spațiu-timp și materia nu sunt fenomene fundamentale. În schimb, realitatea fizică este alcătuită fundamental din fragmente de informație, din care reiese experiența noastră în spațiu-timp.
Prin comparație, temperatura "iese" din mișcarea colectivă a atomilor. Niciun atom nu are în mod fundamental temperatură.
Acest lucru duce la posibilitatea ca întregul nostru Univers să fie, de fapt, o simulare pe computer.
Ideea nu este atât de nouă. În 1989, legendarul fizician, John Archibald Wheeler, a sugerat că Universul este fundamental matematic și poate fi văzut ca ieșind din informații.
În 2003, filozoful Nick Bostrom de la Universitatea Oxford din Marea Britanie și-a formulat ipoteza de simulare. Acest lucru susține că este de fapt foarte probabil să trăim într-o simulare, mai scrie sursa citată.
Asta pentru că o civilizație avansată ar trebui să ajungă într-un punct în care tehnologia lor este atât de sofisticată încât simulările ar fi imposibil de distins de realitate, iar participanții nu ar fi conștienți că se află într-o simulare.
Fizicianul Seth Lloyd de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts din SUA a dus ipoteza simulării la următorul nivel, sugerând că întregul Univers ar putea fi un computer cuantic gigant.
Dovada empirică că realitatea noastră fizică ar putea fi o realitate virtuală simulată
Există unele dovezi care sugerează că realitatea noastră fizică ar putea fi o realitate virtuală simulată mai degrabă decât o lume obiectivă care există independent de observator.
Orice lume de realitate virtuală se va baza pe procesarea informațiilor. Asta înseamnă că totul este în cele din urmă digitizat sau pixelat până la o dimensiune minimă care nu poate fi subdivizată în continuare, în biți.
Aceasta pare să imită realitatea noastră conform teoriei mecanicii cuantice, care guvernează lumea atomilor și particulelor. Afirmă că există o unitate cea mai mică și discretă de energie, lungime și timp.
În mod similar, particulele elementare, care alcătuiesc toată materia vizibilă din Univers, sunt cele mai mici unități de materie. Pentru a spune simplu, lumea noastră este pixelată.
Experimente posibile pentru a afla dacă Universul este o simulare
Este rezonabil să presupunem că un Univers simulat ar conține o mulțime de biți de informații peste tot în jurul nostru. Acești biți de informații reprezintă codul în sine. Prin urmare, detectarea acestor biți de informație va dovedi ipoteza de simulare.
Principiul de echivalență masă-energie-informație (M/E/I) propus recent – sugerând că masa poate fi exprimată ca energie sau informație, sau invers – afirmă că biții de informație trebuie să aibă o masă mică. Acest lucru oferă experților multe de căutat.
Natura realității noastre este unul dintre cele mai mari mistere, iar cu cât luăm mai în serios ipoteza de simulare, cu atât sunt mai mari șansele ca într-o zi să o dovedim sau să o infirmăm, mai scrie sciencealert.com.