O lume luxuriantă înflorește în dolinele din China, iar vegetația de aici are particularități neîntâlnite la suprafață, relatează Live Science.
Un studiu efectuat în Parcul Național al grupului Dashiwei, unde se află a doua cea mai mare dolină din lume, arată că plantele din aceste formațiuni carstice prezintă niveluri ridicate de nutrienți în țesuturile lor, deși nu absorb la fel de mult carbon ca vegetația de la suprafață
Dolinele sunt gropi masive apărute în urma dizolvării rocilor solubile. Termenul chinezesc este "tiankeng".
Aceste forme de relief reprezintă unele dintre ultimele refugii naturale rămase pentru pădurile străvechi și pot adăposti specii necunoscute științei, arată sursa citată.
Plantele din tiankeng cresc cu azot, fosfor, calciu și magneziu
Laurii, urzicile și ferigile care trăiesc în tiankeng prosperă pe seama depozitelor masive de azot, fosfor, potasiu, calciu și magneziu.
Acești nutrienți abundă în tiankeng, iar plantele îi asimilează pentru a putea crește mai înalte și pentru a profita la maximum de puțina lumină solară care străbate dolinele, arată un studiu recent publicat în Chinese Journal of Plant Ecology, conform sursei citate.
"Plantele se pot adapta la medii adverse prin ajustarea conținutului de nutrienți", susțin autorii studiului.
Dolinele din sud-vestul Chinei sunt adânci de circa 100 de metri
"Datorită stâncilor impunătoare și terenului abrupt al tiankengului, acest mediu a fost mai puțin perturbat de activitățile umane", notează cercetătorii.
Ei au colectat probe din 64 de specii de plante din interiorul și exteriorul dolinelor din comitatul Leye situat în regiunea Guangxi.
Comitatul Leye este faimos pentru grupul dolinar Dashiwei, o formațiune geologică numărând 30 de doline pe o suprafață de 20 de kilometri pătrați.
Plantele din tiankeng cresc mai repede decât cele de la suprafață
Pentru a determina dacă absorbția nutrienților și "strategiile" de creștere ale acestor plante diferă în funcție de mediu, echipa a măsurat conținutul de carbon și nutrienți din fiecare eșantion.
Plantele din tiankeng aveau un conținut mai scăzut de carbon decât cele crescute în exterior, dar prezentau niveluri mai ridicate ale celorlalte elemente măsurate de cercetători, precum calciul și potasiul.
Potasiul este relativ rar în solurile carstice, însă calciul și magneziul se găsesc din abundență.
De asemenea, plantele din tiankeng aveau rate de creștere mai ridicate.
Carbonul este esențial pentru plante, însă condițiile de umiditate din tiankeng au permis vegetației de acolo să se descurce cu niveluri mai scăzute din acest element în țesuturile lor.
Carbonul ajută la retenția apei în țesuturile vegetale. La suprafață, plantele conțin mai mult carbon.
"La suprafață, condițiile sunt caracterizate de o intensitate mai mare a luminii, o evaporare rapidă a apei, un sol mai sărac, o interferență mai mare a activităților umane și o degradare ușoară a solului", au remarcat autorii studiului.
