Keratoconusul debutează de obicei la pubertate şi progresează încet, până în jurul vârstei de 40 de ani. Medicii nu au stabilit cu exactitate cauzele care provoacă această afecţiune, dar cred că în unele cazuri este moştenită. De asemenea, au observat că boala apare mai des la persoanele care poartă lentile de contact, la cele care obişnuiesc să se frece excesiv la ochi şi la cele care au alergii oculare.
La început simptomele sunt insesizabile, aşa că puţini pacienţi merg la oftalmolog.
Pe măsură ce boala evoluează pacienţii ajung să nu mai poată citi sau să nu mai poată conduce o maşină. Unii se plâng de asemenea de fotofobie, de tensiune oculară şi de prurit în zona ochilor.
O procedură non-chirurgicală care constă într-un tratament chimic, denumit crosslinking, a fost dezvoltată de curând. Practic oftalmologii întâresc corneea cu ajutorul razelor ultraviolete de tip A.
Evoluţia bolii poate fi încetinită şi cu ajutorul lentilelor de contact rigide. În stadiile avansate, Keratoconusul se tratează chirurgical.
Între 10 şi 20% dintre pacienţii care au keratoconus au nevoie în cele din urmă de un transplant de cornee.
