Cercetătorii studiază de mai multă vreme un mic animal, denumit amfiox (Branchiostoma lanceolatum), care s-ar afla la linia de demarcaţie între vertebrate şi nevertebrate. În urmă cu peste 500 de milioane de ani, acesta a cunoscut două duplicări succesive de ADN, ceea ce a dus la apariţia vertebratelor şi inclusiv a omului.
Aceste duplicări ale ADN-ului au dus la dezvoltarea sistemului de comunicare din corpul uman, care este mai eficient decât un smartphone în prelucrarea informaţiilor, spun cercetătorii. Comunicarea se face cu ajutorul mai multor proteine a căror existenţă este legată de acelaşi "accident" de dublare a genelor.
Carol MacKintosh, de la University of Dundee, şi echipa ei de cercetători studiază în prezent o reţea de câteva sute de proteine din corpul uman care coordoneză reacţia celulelor la factorii de creştere şi la insulină.
Acestă "muncă în echipă" poate avea şi efecte negative însă. Dacă această funcţie vitală a transmiterii informaţiei către celulă ar fi asigurată de o singură proteină, cum se întâmplă la amfiox, atunci pierderea ei sau o eventuală mutaţie ar fi letală.
Când sunt mai multe, şi una dintre ele se pierde sau suferă o mutaţie, omul poate supravieţui, dar poate dezvolta o maladie precum diabetul, cancerul sau o boală neurologică. Fenomenul este studiat în prezent de cercetători pentru a explica cum determină apariţia acestor boli, atât de frecvente în organismul uman.
