O planetă i-a uimit pe oamenii de știință. Nu reușesc să înțeleagă cum s-a format atât de repede
Publicat acum 11 ore si 21 minute
Mai mult decât atât, întrucât creierul, protejat de cutia craniană, este locul în care se află personalitatea şi conştiinţa şi cuprinde acele elemente graţie cărora fiecare om este unic, medicul italian consideră că ar trebui să se vorbească mai mult despre o grefă de corp decât despre o grefă de capete umane.
Lăsând la o parte operele ştiinţifico-fantastice, precum romanul "Frankenstein" de Mary Shelley, ipoteza nu este complet nouă. Sergio Canavero s-a inspirat din lucrările chirurgului american Robert White care, în 1970, a reuşit să transplanteze capul unei maimuţe pe trupul decapitat al altei maimuţe.
Robert White a prezis că în secolul al XXI-lea medicii vor putea să realizeze această operaţie şi pe oameni, după ce vor inventa o metodă pentru a reconecta măduva spinării (maimuţa din experimentul din anii 1970 era conştientă, dar tetraplegică). În studiul său, Sergio Canavero susţine că această epocă a venit deja, explicând că măduva spinării secţionată cu un instrument chirurgical poate să se repare destul de uşor, dacă medicii plasează cele două secţiuni în contact, într-un amestec de polimeri - polietilen glicol (PEG) şi chitosan. Aceste produse sunt într-adevăr capabile să activeze un proces de reparaţie-fuziune a celulelor nervoase vătămate, aşa cum au arătat experimentele realizate pe câini şi pe cobai.
Odată îndepărtată această problemă, Sergio Canavero descrie în detaliu procedura transplantului de cap uman. Este nevoie de un receptor, de exemplu un tetraplegic sau o persoană care suferă de un cancer fără metastaze cerebrale. Este nevoie de un donator, de aceeaşi corpolenţă şi de acelaşi sex (întrucât acest detaliu are, în acest caz de transplant, o importanţă majoră), în stare de moarte cerebrală. În partea iniţială a operaţiei, două echipe de medici lucrează în paralel. Prima echipă răceşte creierul primitorului, o hipotermie profundă care încetineşte foarte mult metabolismul creierului, pentru ca acesta să nu sufere distrugeri cerebrale în perioada de timp în care nu va mai fi irigat. La nivelul gâtului, medicii desfac muşchii şi vasele sangvine, traheea şi esofagul. Se păstrează tiroida. A doua echipă pregăteşte gâtul donatorului, de cealaltă parte a inciziei. Ultima etapă: cele două echipe de chirurgi secţionează simultan măduva spinării pe trupurile celor doi pacienţi.
Apoi, totul trebuie executat foarte repede. Capul receptorului se află în ceea ce specialiştii în hipotermie numesc "stare de moarte controlată". Capul este transferat pe corpul donatorului şi medicii se ocupă imediat de reconectarea măduvei spinării graţie unui amestec PEG-chitosan. Apoi, se rebranşează toate celelalte elemente anatomice. Trebuie început tratamentul imunosupresor, pentru a evita respingerea grefei (chiar dacă nu se ştie încă prea bine care parte a noului corp este desemnată de cuvântul "grefă"). După ce pacientul se trezeşte, el va avea nevoie de tratament psihologic, pentru a învăţa să îşi controleze noul trup. Dacă receptorul era în trecut tetraplegic, acesta va trebui să se reobişnuiască cu mişcările corpului său.
Potrivit autorului acestui studiu, chirurgii trebuie mai întâi să se antreneze, realizând experimente pe primate sau chiar pe oameni aflaţi în moarte cerebrală. Dacă totul se va derula aşa cum este prevăzut, prima grefă de cap uman ar putea fi realizată peste doi ani, afirmă Sergio Canavero. Întrebat de cotidianul elveţian Le Matin în legătură cu costul unei astfel de operaţii, medicul italian a răspuns: "până la 10 milioane de euro, ceea ce înseamnă mai puţin decât salariul unui fotbalist".
Articolul din Surgical Neurology International trece foarte repede peste numeroasele probleme de ordin etic pe care le ridică o astfel de operaţie. Însă, articolul semnalează o problemă importantă: în caz de succes al grefe, este foarte posibil ca persoana operată să poată să se reproducă. Or, celulele sexuale nu sunt fabricate în creier. Copiii persoanei operate ar fi deci, din punct de vedere genetic, urmaşii donatorului mort.
Întrucât nicio lege bioetică nu a prevăzut o astfel de grefă, Sergio Canavero îndeamnă societatea actuală să analizeze cu atenţie acest subiect. Într-un interviu acordat publicaţiei Le Matin, el se întreabă: "Ce se va întâmpla atunci când un bătrân miliardar chinez va cere să aibă un nou corp? Medicii se vor servi oare din închisori, aşa cum se întâmplă deja astăzi pentru anumite organe?". Un alt exemplu dat de medicul italian: "Să ne imaginăm un nou Albert Einstein. Am putea decide să îi grefăm capul pe un alt corp pentru a nu-l lăsa să moară. Reguli etice ar trebui să fie adoptate, înainte ca acest procedeu să cadă în mâinile unor medici mai puţin scrupuloşi".
