Un raport al guvernului SUA, așteptat să stârnească controverse, a concluzionat că fluorura prezentă în apa potabilă la un nivel de două ori mai mare decât limita recomandată este asociată cu un IQ mai scăzut la copii, notează AP.
Raportul, bazat pe o analiză a cercetărilor publicate anterior, marchează prima dată când o agenție federală a stabilit - „cu o încredere moderată” - că există o legătură între nivelurile ridicate de expunere la fluor și un IQ mai scăzut la copii. Deși raportul nu a fost conceput pentru a evalua doar efectele asupra sănătății ale fluorurii din apa potabilă, este o recunoaștere izbitoare a unui potențial risc neurologic generat de nivelurile ridicate de fluorură.
Fluorul întărește dinții și reduce apariția cariilor prin înlocuirea mineralelor pierdute în timpul uzurii normale, conform Centrului american pentru controlul și prevenirea bolilor. Adăugarea unor niveluri scăzute de fluor în apa potabilă a fost considerată mult timp una dintre cele mai mari realizări ale secolului trecut în domeniul sănătății publice.
„Cred că acest (raport) este crucial pentru înțelegerea noastră” a acestui risc, a declarat Ashley Malin, un cercetător de la Universitatea din Florida care a studiat efectele pe care nivelurile mai ridicate de fluor la femeile însărcinate le au asupra copiilor acestora. Ea l-a numit cel mai riguros raport de acest gen.
Mult-așteptatul raport publicat miercuri provine de la Programul Național de Toxicologie, parte a Departamentului de Sănătate și Servicii Umane. Acesta rezumă o revizuire a studiilor efectuate în Canada, China, India, Iran, Pakistan și Mexic, care concluzionează că apa potabilă care conține mai mult de 1,5 miligrame de fluor pe litru este asociată în mod constant cu un IQ mai scăzut la copii.
Raportul nu a încercat să cuantifice exact câte puncte de IQ ar putea fi pierdute la diferite niveluri de expunere la fluorură. Dar unele dintre studiile analizate în raport au sugerat că IQ-ul a fost cu 2 până la 5 puncte mai mic la copiii care au avut expuneri mai mari.
Din 2015, oficialii federali din domeniul sănătății au recomandat un nivel de fluorizare de 0,7 miligrame pe litru de apă, iar timp de cinci decenii înainte intervalul superior recomandat a fost de 1,2. Organizația Mondială a Sănătății a stabilit o limită de siguranță pentru fluorurile din apa potabilă de 1,5.
Raportul a declarat că aproximativ 0,6% din populația SUA - aproximativ 1,9 milioane de persoane - se află în sisteme de apă cu niveluri naturale de fluorură de 1,5 miligrame sau mai mari.
„Constatările din acest raport ridică întrebări cu privire la modul în care acești oameni pot fi protejați și ce are cel mai mare sens”, a spus Malin.
Raportul de 324 de pagini nu a ajuns la o concluzie cu privire la riscurile unor niveluri mai scăzute de fluorură, afirmând că sunt necesare mai multe studii. De asemenea, raportul nu a răspuns la întrebarea ce efecte ar putea avea nivelurile ridicate de fluor asupra adulților.
American Dental Association, care susține fluorizarea apei, a criticat versiunile anterioare ale noii analize și cercetarea lui Malin. Solicitată să comenteze, o purtătoare de cuvânt a transmis miercuri după-amiază prin e-mail că experții organizației încă analizează raportul.
Ce este fluorura
Fluorura este un mineral care există în mod natural în apă și sol. În urmă cu aproximativ 80 de ani, oamenii de știință au descoperit că persoanele ale căror provizii aveau în mod natural mai mult fluor aveau, de asemenea, mai puține carii, ceea ce a declanșat o campanie pentru a determina mai mulți americani să utilizeze fluor pentru o mai bună sănătate dentară.
În 1945, Grand Rapids, Michigan, a devenit primul oraș american care a început să adauge fluor la apa de la robinet. În 1950, oficialii federali au aprobat fluorizarea apei pentru a preveni cariile dentare și au continuat să o promoveze chiar și după introducerea pe piață, câțiva ani mai târziu, a unor mărci de pastă de dinți cu fluor. Deși fluorura poate proveni din mai multe surse, apa potabilă este principala sursă pentru americani, spun cercetătorii.
Oficialii și-au redus recomandarea privind nivelurile de fluorură din apa potabilă în 2015 pentru a aborda o afecțiune dentară numită fluoroză, care poate provoca pete pe dinți și care devenea tot mai frecventă la copiii din SUA.
Separat, Agenția pentru Protecția Mediului a menținut o cerință de lungă durată conform căreia sistemele de apă nu pot avea mai mult de 4 miligrame de fluor pe litru. Acest standard este conceput pentru a preveni fluoroza scheletică, o afecțiune potențial invalidantă care cauzează slăbirea oaselor, rigiditate și durere.
Însă din ce în ce mai multe studii au indicat o problemă diferită, sugerând o legătură între nivelurile ridicate de fluor și dezvoltarea creierului. Cercetătorii și-au pus întrebări cu privire la impactul asupra fetușilor în dezvoltare și a copiilor foarte mici care ar putea ingera apă cu lapte praf pentru bebeluși. Studiile pe animale au arătat că fluorura ar putea avea un impact asupra funcției celulelor neurochimice din regiunile creierului responsabile pentru învățare, memorie, funcții executive și comportament.
În 2006, Consiliul Național de Cercetare, o organizație privată non-profit din Washington, D.C., a declarat că dovezile limitate din China indicau efecte neurologice la persoanele expuse la niveluri ridicate de fluorură. Acesta a solicitat mai multe cercetări privind efectul fluorurii asupra inteligenței.
După ce mai multe cercetări au continuat să ridice semne de întrebare, Programul național de toxicologie a început în 2016 să lucreze la o revizuire a studiilor disponibile care ar putea oferi orientări cu privire la necesitatea unor noi măsuri de limitare a fluorurii.
Au existat proiecte anterioare, dar documentul final a fost amânat în mod repetat. La un moment dat, un comitet de experți a afirmat că cercetările disponibile nu susțineau concluziile unui proiect anterior.
„Deoarece fluorura este un subiect atât de important pentru public și pentru oficialii din domeniul sănătății publice, a fost imperativ să depunem toate eforturile pentru a obține date științifice corecte”, a declarat Rick Woychik, director al Programului Național de Toxicologie, într-o declarație.
Malin a declarat că are sens ca femeile însărcinate să își reducă aportul de fluor, nu numai din apă, ci și din anumite tipuri de ceai. De asemenea, ar putea avea sens să aibă loc discuții politice cu privire la posibilitatea de a solicita conținutul de fluor pe etichetele băuturilor, a spus ea.
