Economia protejării Planetei. Umanitatea trăieşte la limită. Nu ne mai permitem să nu luăm atitudine

„Umanitatea depinde în mod fundamental de plante, animale şi resurse naturale precum şi de un aer curat şi apă potabilă. Cu toate acestea, economiile din întreaga lume nu iau în considerare valoarea enormă a biodiversităţii şi a mediului înconjurător. Ca rezultat, planeta pe care trăim s-a degradat şi multe dintre resursele naturale fără de care nu putem exista sunt pe sfârşite. Trăim fără susţinere.

Dezvoltatea fiinţei moderne a început în urmă cu 250.000 de ani şi s-a accelerat în ultimii 12.000 de ani datorită stabilităţii climatice. Însă arderea combustibililor fosili şi distrugerea pădurilor, care au început odată cu industrializarea, alterează ireversibil climatul actual. Cantitatea de dioxid de carbon, cel mai important gaz cu efect de seră din atmosferă, a ajuns în prezent la cel mai mare nivel din ultimii 800.000 de ani. În cazul în care concentraţia continuă să crească în ritmul actual riscăm să ajungem să avem temperaturi pe care Terra nu le-a mai experimentat de 30 de milioane de ani.

O asemenea schimbare ar fi profundă. Ar însemna transformarea completă o ţărmurilor. Multe dintre regiunile lumii nu ar mai putea fi locuite de oameni. Populaţiile ar fi nevoite să migreze.



O serie de disfuncţionalităţi de pe pieţele internaţionale sunt responsabile de schimbarea climei. În primul rând, preţul pe care îl plătim pentru produsele şi serviciile care implică emisia gazelor de seră nu includ şi costurile pe care acestea le impun asupra umanităţii. Acest lucru poate fi corectat prin impunerea unui preţ pe emisii, în linie cu principiul că poluatorul este cel care trebuie să plătească.

Este greşit să considerăm această măsură drept o povară. Este o investiţie cu ajutorul căreia nu numai că am putea evita riscul imens al schimbării climei, dar ar încuraja o industrie în care eliberările de gaze de seră ar fi diminuate. (...)

Un alt eşec al economiei actuale este posibilitatea limitată a pieţelor de capital de a gestiona riscurile asociate cu investiţia în noile tehnologii.



Summitul Rio +20 are ca scop reducerea sărăciei la nivel mondial, promovarea creşterii economice, creşterea justiţiei sociale prin reducerea inegalităţii şi protejarea mediului înconjurător de distrugere iremediabilă şi degradare. Toate statele trebuie să îşi dea seama că aceste scopuri se susţin unul pe altul şi că eşecul în gestionarea unuia singur ar determina prăbuşirea celorlalte.

Ar fi o greşeală incredibil de mare să considerăm că ne mai permitem să neglijăm sau să întârziem protejarea Planetei. Binele oamenirii şi prosperitatea tuturor depind de asta”, avertizează profesorul Nicholas Stern, într-un articol pentru AFP.

Nicholas Stern – Profesor de Economie, Preşedinte al Institutului Grantham de Cercetare a Schimbării Climei şi a Mediului Înconjurător din cadrul Şcolii Londoneze de Economie şi Ştiinţe Politice