Din Doggerland făcea parte şi teritoriul în care se află în zilele noastre Canalul Mânecii şi Insulele Canalului. În acea regiune trăiau zeci de mii de oameni.
După 15 ani de cercetări, povestea ţinutului Doggerland a fost prezentată în cadrul Expoziţiei Ştiinţifice de Vară organizată de Royal Society.
Savanţii britanici consideră că acel ţinut a fost în trecut "centrul adevărat" al Europei până când a fost afectat de un "tsunami devastator".
"Am făcut speculaţii vreme de mulţi ani despre existenţa acestui tărâm dispărut, pe baza oaselor aduse la suprafaţă de pescari din diverse puncte din Marea Nordului, dar abia după ce am început să colaborăm cu companiile petroliere, în ultimii ani, am putut să ne dăm seama cum arăta acest ţinut", a explicat profesorul Richard Bates, de la Departamentul de ştiinţe ale Pământului din cadrul Universităţii St. Andrews din Scoţia.
"Am putut să alcătuim un model probabil al florei şi faunei sale, să reconstituim imaginea străvechiului popor care a trăit aici şi să începem să înţelegem câteva dintre evenimentele dramatice care au schimbat acest ţinut, inclusiv creşterea nivelului mării şi producerea unui tsunami devastator", a adăugat Richards Bates.
Acest proiect ştiinţific reprezintă o colaborare a Universităţii St. Andrews cu universităţile din Aberdeen, Birmingham, Dundee şi Wales Trinity St. David.
Ţinutul a fost descoperit cu ajutorul unor tehnici ştiinţifice inovatoare, iar savanţii au aflat astfel povestea schimbărilor dramatice de relief şi de climă prin care a trecut continentul european.
Expoziţia interactivă vernisată de Royal Society a "readus" la viaţă populaţiile din mezolitic din ţinutul Doggerland, prin intermediul artefactelor descoperite pe fundul Mării Nordului. Aceste artefacte - în principal fragmente din armele folosite de oamenii din acea vreme şi oase de animale - datează din secole diferite.
Potrivit cercetărilor întreprinse, relieful ţinutului Doggerland era modelat de dealuri şi văi, mlaştini întinse, lacuri şi râuri foarte mari. Oamenii de ştiinţă analizează în prezent şi alte dovezi ale prezenţei umane în regiune, printre acestea numărându-se un posibil sit funerar, formaţiuni de pietre dispuse după un anumit tipar şi un uriaş cimitir al mamuţilor.
