Oamenii de știință proiectează un costum spațial care poate transforma urina în apă potabilă și speră că prototipul, modelat după costumul fremenilor din Dune, ar putea fi folosit înainte de 2030 în programul Artemis al NASA, scrie The Guardian.
Prototipul, realizat după modelul distraiului - costumul care îi ajuta pe fremeni să supraviețuiască pe planeta fără apă din clasicul SF Dune, colectează urina, o purifică și o poate returna astronautului printr-un tub de băut în decurs de cinci minute.
Creatorii costumului speră că ar putea fi implementat înainte de sfârșitul deceniului în programul Artemis al Nasa, care se concentrează pe învățarea cum să trăiești și să lucrezi pentru perioade prelungite pe o altă lume.
„Designul include un cateter extern pe bază de vid care duce la o unitate de osmoză inversă combinată, oferind o alimentare continuă cu apă potabilă cu multiple mecanisme de siguranță pentru a asigura bunăstarea astronautului”, a declarat Sofia Etlin, cercetător la Weill Cornell Medicine și la Universitatea Cornell și co-designer al costumului.
NASA se pregătește pentru misiunea Artemis III din 2026, care are ca scop aterizarea unui echipaj pe polul sud lunar, cu ambiția declarată de a lansa misiuni cu echipaj pe Marte până în anii 2030. Urina și transpirația sunt deja reciclate în mod obișnuit pe Stația Spațială Internațională (ISS), dar Etlin spune că este nevoie de un sistem echivalent atunci când astronauții sunt plecați în expediție.
„Astronauții au în prezent doar un litru de apă disponibil în pungile de băuturi în costum”, a spus Etlin. „Acest lucru este insuficient pentru plimbările spațiale lunare planificate de lungă durată, care pot dura 10 ore și chiar până la 24 de ore în caz de urgență.”
Există, de asemenea, nemulțumiri vechi cu privire la soluția actuală de gestionare a deșeurilor, așa-numita îmbrăcăminte cu absorbție maximă (MAG), care este în esență un scutec pentru adulți.
Se pare că hainele sunt predispuse la scurgeri, incomode și neigienice, ceea ce ia determinat pe unii astronauți să limiteze consumul de alimente și băuturi înainte de plimbările în spațiu, iar alții să se plângă de infecții ale tractului urinar (ITU).
„Este obișnuit ca MAG să se scurgă”, a adăugat ea. „Astronauții vorbesc despre cum, la un moment dat, nu mai pot spune dacă este urină sau transpirație. Ei spun: „Da, sunt astronaut și aceasta este o povară pe care trebuie să o suport.”
Viitorii astronauți comerciali ar putea fi mai puțin probabil să adopte o astfel de viziune stoică, a sugerat ea.
Profesorul Christopher Mason, de la Weill Cornell Medicine, autorul principal al studiului, a declarat: „Chiar și în absența unei planete mari deșertice, ca în Dune, acesta este ceva care ar putea fi mai bun pentru astronauți”.
Sistemul distrai propus cuprinde o cupă de colectare din silicon turnat pentru a se potrivi în jurul organelor genitale, cu o formă și o dimensiune diferite pentru femei și bărbați. Acesta este conținut într-o lenjerie de corp făcută din mai multe straturi de material flexibil.
Cupa de silicon se conectează la o pompă de vid activată de umiditate care pornește automat imediat ce astronautul începe să urineze. Odată colectată, urina este redirecționată către sistemul de filtrare unde este reciclată în apă cu o eficiență de 87%. Sistemul folosește un sistem de osmoză pentru a elimina apa din urină, plus o pompă pentru a separa apa de sare.
Colectarea și purificarea a 500 ml de urină durează doar cinci minute. În timpul desfășurării, apa purificată ar putea fi îmbogățită cu electroliți și returnată astronautului ca băutură energizantă.
Sistemul măsoară 38 cm pe 23 cm pe 23 cm, cu o greutate de aproximativ 8 kg, care a fost considerat a fi suficient de compact și ușor pentru a fi purtat pe spatele unui costum spațial. Echipa plănuiește să recruteze 100 de voluntari în New York în toamnă pentru a testa sistemul pentru confort și funcționalitate.
„Sistemul nostru poate fi testat în condiții simulate de microgravitație, deoarece microgravitația este factorul spațial principal pe care trebuie să îl luăm în considerare”, a spus Mason. „Aceste teste vor asigura funcționalitatea și siguranța sistemului înainte de a fi desfășurat în misiuni spațiale reale.”
Detaliile prototipului sunt publicate în revista Frontiers in Space Technology
