Descoperirea care ar putea trata şi preveni infecţia cu HIV: "Este o ţintă excelentă pentru medicamentele terapeutice"

O genă recent descoperită de o echipă de cercetători din Australia ar putea deţine cheia pentru tratarea şi prevenirea apariţiei infecţiilor cronice, precum HIV, hepatita şi tuberculoza, informează Daily Mail.

Denumită Arih2, gena reprezintă un factor important pentru supravieţuirea embrionului, întrucât controlează funcţiile sistemului imunitar.

Datorită acestui fapt, aceste gene ar putea ajuta la dezvoltarea unor metode de tratare a infecţiilor care copleşesc sistemul imunitar, precum HIV şi artrita reumatoidă.

Genele Arih2 au fost descoperite în celulele dendritice, care acţionează precum un sistem de alarmă atunci când detectează atacurile unor organisme străine.

„Arih2 este responsabilă pentru cele mai fundamentale şi importante decizii pe care sistemul imunitar trebuie să le ia – fie că imunitatea ar trebui iniţiată şi derulată, fie că ar trebui să fie întreruptă pentru a opri dezvoltarea infecţiilor cronice sau autoimunităţii”, a precizat liderul studiului dr. Marc Pellegrini, de la Walter and Eliza Hall Institute.

Pellegrini a arătat că, deşi sistemul imunitar reacţionează bine în faţa majorităţii infecţiilor, unele organisme şi-au dezvoltat mecanisme care permit invadarea sau atacarea acestuia, astfel că pot pătrunde şi se pot dezvolta în organism.

„Aceste organisme atacă răspunsul sistemului imunitar - fiind stimulate permanent de infecţie, celulele T devin slăbite sau paralizate”, a adăugat cercetătorul.

Pe de altă parte, Arih2 are o structură unică, ce ar putea fi de ajutor în aplicarea tratamentelor împotriva infecţiilor: „(...)este o ţintă excelentă pentru medicamentele terapeutice, pentru că astfel s-ar evita ca alte proteine să fie afectate sau să apară efecte secundare nedorite.”, a precizat un alt cercetător, dr. Greg Ebert.

Totuşi, deşi descoperirea este foarte importantă, vor trece mai mulţi ani până când medicamentele create pe baza sa să poată fi aplicate oamenilor.

Cercetarea a fost condusă de Consiliului National de Sănătate şi Cercetare Medicală din Australia împreună cu Guvernul victorian.