O planetă i-a uimit pe oamenii de știință. Nu reușesc să înțeleagă cum s-a format atât de repede
Publicat acum 7 ore si 3 minute
O importantă descoperire ce vizează unul din cele mai mari edificii publice din Dacia Romană, aflată în fostul oraş roman Porolissum, a fost făcută recent de către o echipă de arheologi condusă de specialistul în arheologie romană, Coriolan Opreanu, aceştia aducând la lumină elemente dintr-o monumentală intrare în edificiul ce a fost, cel mai probabil, o basilică romană situată în vecinătatea pieţei forului municipiului.
Descoperirea vine după o amplă campanie de prospectare a unei zone de circa 10 hectare din incinta Complexului Arheologic Porolissum, cu accent pe porţiunea unde se presupune că a existat municipiul roman Septimium Porolissense, săpături în cadrul cărora, anul trecut, a fost identificată o clădire monumentală din perioada Imperiului Roman, cu o lungime de 40 de metri şi o lăţime de 20 de metri.
"În cazul nostru, construcţia aceasta are o dimensiune considerabilă. Probabil că este una din cele mai mari, dacă nu cea cel mai mare edificiu public din Dacia Romană. Are circa 40 de metri lungime şi lăţimea de circa 20 de metri. (...) Masivitatea zidurilor, care au lăţimea de circa 1,4 metri şi o temelie lată de 1,5 metri şi adâncă până la 2,5 metri, întărită cu contraforţi pe una din laturi ne arată, din start, fără să avem prea mari cunoştinţe de inginerie, că era o construcţie foarte înaltă, foarte masivă. Am descoperit foarte multe piroane de dimensiuni foarte mari, de 15 centimetri sau chiar mai lungi, ceea ce sugerează masivitate grinzilor care susţineau acoperişul. Evident, deci, că ne aflăm în faţa unei clădiri mari, gigantice chiar, acoperite şi care avea foarte probabil funcţiunea de basilică", a declarat sâmbătă, profesorul doctor habilitatis Coriolan Opreanu, director adjunct al Institutului de Arheologie şi Istoria Artei Cluj-Napoca al Academiei Române, citat de Agerpres.
Potrivit sursei citate, clădirea a fost ridicată în ultima perioadă de linişte şi pace a Imperiului roman, în epoca împăratului Severus Alexander, în intervalul 222-230.
"Cam în această perioadă se construieşte această clădire. Avem elemente şi monede în poziţii care ne arată că această clădire n-a existat chiar până la sfârşitul dominaţiei romane. Ea s-a prăbuşit la un moment dat, nu ştim în ce împrejurări între anii 250 şi 260. Peste ruinele acestei clădiri s-a mai locuit timp de 10-15 ani", a adăugat Coriolan Opreanu.
Cercetările au continuat în acest an, arheologii descoperind un element important al clădirii, respectiv intrarea principală, ce conformă ideea de basilică şi vecinătatea forului oraşului.
"Am avut şansa să descoperim, foarte recent, chiar în zilele acestea, pe latura lungă, o intrare păstrată din fericire relativ bine, o intrare care este formată din două culoare, cu un pinten central având în jur elemente de arhitectură cu profiluri sculptate în calcar local şi care ne duce, de la început, deşi am dezvelit-o parţial, că era o intrare monumentală, ca un fel de arc de triumf. În faţa acestor praguri am găsit fragmente de capitaluri corintice, lucrate în gresie locală. (...) Importanţa acestei intrări este mult mai mare decât a încerca să o reconstituim grafic, cum arăta ea în antichitate. Importanţa este foarte mare, pentru că deschiderea acestei intrări e evidentă că dădea spre un loc care putea fi o stradă, dar prospecţiile de arată că nu sunt construcţii în apropiere şi atunci ar putea fi vorba de un spaţiu mai mare descoperit, ca un fel de piaţă. Acesta e foarte probabil să fie piaţa forului", a subliniat Opreanu.
Potrivit acestuia, basilica era una din piesele arhitecturale de bază ale unui oraş roman, o clădire de dimensiuni mari, în general, cu aspectul unei hale acoperite, de cele mai multe ori cu două nivele. Ea se afla în imediata apropiere a forului şi, de fapt, împreună cu forul forma un ansamblu destinat întâlnirilor cetăţenilor oraşului roman. În for, pe timp de vară, se purtau discuţii politice, se încheiau tranzacţii comerciale, se făceau judecăţi de către magistratul care administra justiţia şi acelaşi lucru se petrecea în interiorul basilicii pe timp de vreme proastă.
Rezervaţia arheologică Porolissum este unul dintre cele mai mari şi bine păstrate situri arheologice din România. Acest centru militar de graniţă a fost stabilit în anul 106, de împăratul roman Traian, pentru a apăra trecerea principală dinspre Munţii Carpaţi (Meseş) spre Dacia Porolissensis. După câteva zeci de ani, Porolissum a evoluat într-un important centru comercial, care facilita schimburile dintre romani şi barbari, continuând să prospere vreme de aproape un mileniu după retragerea romană din Dacia, din anul 271.
