
Telescopul spațial James Webb a deschis noi orizonturi în explorarea exoplanetelor, dezvăluind un tip complet diferit de planetă, distinctă față de cele din Sistemul Solar. Prin străpungerea straturilor groase de nori, telescopul a analizat compoziția atmosferică, provocând clasificările existente și extinzând înțelegerea formării și caracteristicilor planetelor, scrie SciTechDaily.
O nouă descoperire
Datele recente obținute de telescop, combinate cu simulări avansate, au scos la iveală un tip de planetă complet diferit de orice se găsește în Sistemul nostru Solar. Această descoperire oferă indicii noi despre modul în care se formează planetele și sistemele planetare.
Până în prezent, astronomii au confirmat existența a peste 5.500 de exoplanete care orbitează în jurul stelelor din afara Sistemului Solar. Multe dintre aceste lumi sunt extrem de diferite de planetele cunoscute, ceea ce complică identificarea naturii lor reale. Printre cele mai comune sunt planetele care au dimensiuni între cele ale Pământului și Neptun. Oamenii de știință au dezbătut îndelung dacă aceste planete sunt lumi stâncoase, asemănătoare Pământului, cu atmosfere dense bogate în hidrogen, sau planete gazoase, asemănătoare lui Neptun, înconjurate de atmosfere bogate în apă, cunoscute sub numele de „lumi acvatice”. Studierea acestor planete este însă îngreunată de prezența norilor denși, care ascund adesea atmosfera inferioară, lăsând multe întrebări fără răspuns.
Enigma exoplanetelor
O echipă internațională de cercetători, condusă de Everett Schlawin de la Universitatea din Arizona și Steward Observatory, alături de Kazumasa Ohno de la Observatorul Național Astronomic al Japoniei, a utilizat telescopul James Webb pentru a studia GJ 1214 b, o exoplanetă situată la doar 48 de ani-lumină de Sistemul Solar, în constelația Ophiuchus. GJ 1214 b este un exemplu ideal pentru acest tip de planetă, fiind cel mai ușor de studiat.
Contrar așteptărilor, noul set de date nu a dezvăluit o „super-Terra” bogată în hidrogen sau o „lume acvatică”, ci concentrații de dioxid de carbon (CO₂) similare cu cele din atmosfera densă a lui Venus din Sistemul Solar. Totuși, datele sunt însoțite de multe incertitudini.
Ce au descoperit
„Semnalul de CO₂ detectat în primul studiu este extrem de slab, așa că a fost necesară o analiză statistică atentă pentru a ne asigura că este real,” explică Kazumasa Ohno. „În același timp, am avut nevoie de informații fizice și chimice pentru a descifra natura reală a atmosferei lui GJ 1214 b.”
Ohno a preluat conducerea analizei, utilizând modele teoretice pentru a simula o multitudine de scenarii „ce-ar fi dacă” legate de atmosfera planetei. Dintre toate aceste modele, cele care se potrivesc cel mai bine cu datele sugerează o atmosferă dominată de carbon, asemănătoare unui „super-Venus”.
Semnalul atmosferic detectat, deși fascinant, este foarte mic. Everett Schlawin o compară cu citirea unui roman: „Este echivalentul romanului Război și Pace de Lev Tolstoi. Dacă v-aș da două exemplare și aș schimba o propoziție într-unul dintre ele, ați putea găsi propoziția schimbată?”
Cercetătorii subliniază nevoia de studii viitoare pentru a confirma și a extinde aceste descoperiri despre un tip de exoplanetă comun, dar încă misterios.