Mormântul unuia dintre cei mai iubiți poeți francezi a fost descoperit în timpul lucrărilor de restaurare a catedralei Notre-Dame din Paris, arsă de incendiul puternic din 2019, potrivit BBC.
››› Vezi galeria foto ‹‹‹
Oamenii de știință spun că sunt aproape siguri că un sicriu de plumb găsit sub transept este cel al lui Joachim du Bellay, care a murit la Paris în 1560, la vârsta de aproximativ 37 de ani.
Incendiul din 2019, care a distrus acoperișul și turla Notre-Dame, a oferit o ocazie rară arheologilor. Descoperirile acestora vor fi prezentate în cadrul unei expoziții începând cu luna noiembrie, cu puțin timp înainte de redeschiderea catedralei.
Născut în apropiere de Angers, în vestul Franței, în jurul anului 1522, du Bellay a fost - împreună cu Pierre de Ronsard - fondatorul unui cerc de poeți cunoscut sub numele de La Pleiade, care susținea franceza, mai degrabă decât latina, ca limbă de poezie.
Se știa că poetul a fost înmormântat la Notre-Dame, însă mormântul său nu fusese găsit
Se știa din documente că du Bellay a fost înmormântat la Notre-Dame, unde a slujit ca funcționar clerical minor. Însă mormântul său nu a fost găsit niciodată.
Analiza scheletului din interiorul sicriului de plumb a arătat că este al unui bărbat în vârstă de aproximativ 35 de ani, care suferea de tuberculoză osoasă la nivelul gâtului și capului și petrecea mult timp în șa.
Du Bellay a suferit în ultimii ani de surditate și de dureri de cap debilitante - simptome care corespund cu descoperirile cercetătorilor. De asemenea, se știe că a fost un călăreț obișnuit, făcând în special călătoria de la Paris la Roma pe cal.
O întrebare care rămâne este de ce corpul se afla acolo unde era, și nu în capela laterală unde a fost înregistrat ca fiind înmormântat.
O teorie este că acesta a fost mutat în noul loc după ce numele său a devenit celebru odată cu publicarea operelor sale colecționate, la câțiva ani după moartea sa.
Du Bellay este încă predat în școlile franceze, iar câteva dintre poeziile sale sunt foarte cunoscute. Cel mai cunoscut, Heureux qui comme Ulysse (Fericit cel care ca Ulise), vorbește despre nostalgia față de casa copilăriei.
