Cum vor ajunge primii oameni pe Marte

 La aproape 50 de ani după prima aselenizare, NASA şi-a fixat obiectivul de a transporta primul echipaj uman pe Marte, iar o viitoare navetă spaţială capabilă de o astfel de performanţă ar putea să aibă motoare cu plasmă, conform unui material publicat de SPACE.com. 

Călătoria până la Lună a durat doar 3 zile, în timp ce o misiune spre Marte va dura aproape un an. Diferenţele dintre cele două misiuni nu se limitează însă doar la factorul timp. Pentru a ajunge până pe Marte şi înapoi va fi nevoie de considerabil mai multe provizii. În plus, odată ajunşi pe Planeta Roşie astronauţii vor trebui să-şi ridice o bază în care vor rămâne pentru o perioadă de timp. Transportul tuturor acestor provizii şi echipamente prin spaţiu va necesita o nouă tehnologie de propulsie, iar motorul cu plasmă rezervat în exclusivitate zborului spaţial ar putea fi soluţia. 

Cea mai mare rachetă construită vreodată de SUA, Saturn V, a fost calul de povară al programului Apollo care i-a dus pe astronauţi pe Lună. Această rachetă ardea o cantitate colosală de combustibili pentru a propulsa pe orbită modulele spaţiale ce erau apoi direcţionate spre Lună. Era nevoie de peste 3.800 de kilolitri de combustibil pentru a scăpa de atracţia gravitaţională a Pământului şi a trimite câţiva astronauţi "în excursie" spre cel mai apropiat obiect cosmic de planeta noastră. 

Marte se află la o distanţă de peste 100 de ori mai mare decât cea dintre Pământ şi Lună, iar sistemul de propulsie folosit în cadrul misiunilor Saturn-Apollo nu poate decât să transporte echivalentul unui vagon de tren până la Lună. Din păcate, deocamdată nu există alternative la rachetele folosite pentru lansarea de pe Pământ, însă odată ce viitoarea navetă va ajunge în spaţiu şi se va îndrepta spre Marte, o nouă tehnologie de propulsie, mult mai eficientă din punct de vedere al consumului de combustibil, ar putea să se impună: motoarele cu plasmă. 

Motoarele cu plasmă funcţionează prin transformarea combustibilului într-o supă superfierbinte de particule cu sarcină electrică (plasmă) ce este folosită pentru a propulsa vehiculul spaţial. Folosirea motoarelor cu plasmă în locul motoarelor tradiţionale poate reduce cu până la 90% consumul de combustibil în timp ce nava se află în spaţiu. Astfel, la acelaşi volum al combustibilului din rezervoare, va putea fi transportată spre Marte o încărcătură cu o masă de 10 ori mai mare. Planificatorii de misiuni ai NASA evaluează deja diferite modalităţi de transport cu motoare cu plasmă pentru a asigura aprovizionarea unui eventual viitor avanpost omenesc pe Marte. 

Principala problemă a motoarelor cu plasmă este forţa lor de tracţiune foarte redusă. Cel mai puternic motor spaţial cu plasmă care a fost folosit deja în misiuni este denumit Hall thruster şi produce suficientă energie pentru a transporta pe orbită o ... foaie de hârtie. Din fericire însă, forţa slabă de tracţiune a acestor motoare nu reprezintă o problemă insurmontabilă, ele urmând să fie folosite după ce sondele sau navetele spaţiale ajung deja în spaţiu. Mulţumită excelentei lor eficienţe de consum, motoarele cu plasmă i-au permis Agenţiei Spaţiale americane să desfăşoare nişte misiuni care nu ar fi fost posibile cu nişte motoare obişnuite. Recent, misiunea Dawn a demonstrat potenţialul motoarelor cu plasmă. Dawn este o sondă spaţială lansată de NASA în septembrie 2007 cu misiunea de a studia două dintre obiectele din centura de asteroizi dintre Marte şi Jupiter, Vesta şi Ceres. 

Astfel de motoare funcţionează prin obţinerea unei plasme în urma injectării de energie electrică într-un combustibil gazos.