Cum au murit, de fapt, oamenii din Pompei. O nouă cercetare ar putea schimba ceea ce se știa până acum

Oamenii care au murit în Pompei după erupţia devastatoare din anul 79 d.Hr. a Muntelui Vezuviu ar fi putut fi uciși de un cutremur simultan, arată o nouă cercetare, potrivit The Guardian.

Oamenii de știință au dezbătut timp de decenii dacă activitatea seismică a avut loc în timpul erupţiei Vezuviului din sudul Italiei în urmă cu aproape 2.000 de ani, şi nu doar înainte de aceasta, aşa cum a relatat Pliniu cel Tânăr în scrisorile sale.

Articolul publicat joi în revista academică Frontiers in Earth Science face o nouă analiză asupra sitului arheologic devenit faimos în întreaga lume, susţinând că unul sau mai multe cutremure concomitente au fost „o cauză care a contribuit la prăbuşirea clădirilor şi la moartea locuitorilor”.

„Concluziile noastre sugerează că efectele prăbuşirii clădirilor declanşate de seismicitatea sin-eruptivă (activitatea seismică în momentul unei erupţii) ar trebui să fie considerate o cauză suplimentară a deceselor în vechiul Pompei”, se arată în raport.

Arheologii estimează că între 15 şi 20% din populaţia oraşului Pompei a murit în timpul erupţiei, majoritatea din cauza şocului termic provocat de norul uriaş de gaze şi cenuşă care a acoperit oraşul.

Cenuşa vulcanică a îngropat apoi oraşul roman, păstrând în stare perfectă casele, clădirile publice, obiectele şi chiar oamenii până la descoperirea sa la sfârşitul secolului al XVI-lea.

În mai 2023, arheologii au descoperit scheletele a doi bărbaţi care se pare că nu au fost ucişi de căldură şi de norii de gaze şi cenuşă aprinse, ci de traumatisme cauzate de prăbuşirea zidurilor - furnizând noi date preţioase.

Una dintre victime a fost descoperită cu mâna stângă ridicată, părea că așa voia să-și protejeze capul.

Autorii studiului au stabilit că prăbuşirea zidurilor nu a fost cauzată de căderile de pietre şi resturi, ci de activitatea seismică.

Intersecţia fenomenelor provenite atât din activitatea vulcanică, cât şi din cea seismică necesită o abordare multidisciplinară, susţine studiul, cu colaborarea arheologilor şi a oamenilor de ştiinţă din domeniul ştiinţelor pământului.