În 1816, medicul francez Rene Theophile Hyacinthe Laennec s-a confruntat cu o situaţie destul de ciudată. Pe masa lui de examinare de afla o tânără care acuza dureri puternice în piept şi despre care medicul bănuia că ar suferi de o boală de inimă. În ciuda acestei presupuneri, Laennec nu avea cum să o consulte.
Încă din vremea lui Hipocrat doctorii erau rezervaţi în privinţa evaluării sănătăţii cardiace sau a problemelor ce necesitau ascultatea sunetelor din corp.
O modalitate obişnuită de analizare a sunetelor din corp era ascultarea prin lipirea urechii de spatele sau pieptul pacientului, iar o altă opţiune o reprezenta o uşoară bătaie cu degetele pe pieptul sau spatele pacientului.
Laennec cunoştea ambele metode, doar că niciuna dintre ele nu-i era de folos în cazul de faţă. Pacienta sa era supraponderală şi avea sânii exagerat de mari, motiv pentru care doctorul s-a simţit neputincios, arată
Mental Floss.
"
Percuţia şi plasarea mânii s-au dovedit a nu fi de folos în prezenţa unei cantităţi mari de grăsime”, a notat Laennec. Cât despre ascultarea direct cu urechea, lui Laennec i s-a părut inadmisibil, având în vedere că el era un burlac catolic.
În scurt timp, medicul Laennec a avut o idee strălucită. Acesta şi-a amintit un aspect simplu şi cunoscut al acusticii. Astfel el a luat o coală de hârtie, a rulat-o şi a pus un capăt pe pieptul femeii, în timp ce la celălalt capăt asculta el.
"A
m fost surprins şi entuziasmat pentru că îi puteam auzi bătăile inimii mult mai clar decât atunci când mi-am lipit urechea de piept”, a mai notat el.
De-a lungul a câţiva ani, medicul Laennec şi-a perfecţionat instrumentul de consult. Un tub de lemn, mai ales de pin, s-a dovedit a fi mult mai bun decât sulul de hârtie.
Iniţial i s-a spus pectrolique, apoi cornet medical, toraciscop şi în final stetoscop.