Creierul începe să se mănânce singur în timpul maratoanelor, spun cercetătorii

Alergarea la un maraton poate părea apogeul unei vieți sănătoase, însă efortul extrem depus în astfel de curse are efecte neașteptate nu doar asupra corpului, ci și asupra creierului. Un nou studiu publicat pe 24 martie în Nature Metabolism sugerează că, în condiții metabolice extreme, cum ar fi alergarea unui maraton, creierul uman ar putea recurge la consumarea propriilor rezerve de grăsime pentru a funcționa – mai precis, ar consuma mielină, substanța grasă care învelește conexiunile neuronale.

Creierul ca rezervor de urgență

Mielina joacă un rol crucial în transmiterea rapidă a semnalelor între neuroni. În cadrul studiului, cercetătorii au observat o scădere semnificativă a unui biomarker asociat mielinei în creierul alergătorilor, imediat după finalizarea cursei. Acest lucru sugerează că, atunci când glucoza – sursa principală de energie – este epuizată, organismul și creierul trec la „planul B”: arderea grăsimilor, inclusiv a celor din structura cerebrală.

Pedro Ramos Cabrer, neurolog la institutul CIC biomaGUNE din San Sebastián, Spania, și coautor al studiului, a explicat că echipa sa a dorit să identifice sursele de rezervă ale energiei cerebrale. Ipoteza lor: mielina, bogată în acizi grași, ar putea fi utilizată drept „combustibil de urgență”. Studii anterioare pe rozătoare indicau că degradarea mielinei ar putea ajuta la supraviețuirea celulară în creier, dar nu se știa dacă același lucru se întâmplă și la oameni.

„A trebuit să epuizăm complet sursele de energie ale corpului pentru a demonstra acest lucru”, a spus Cabrer pentru Live Science.

Cum s-a desfășurat studiul

Cercetătorii au scanat creierul a 10 alergători cu 48 de ore înainte de maraton și apoi din nou la 2 zile, 2 săptămâni și 2 luni după cursă. Folosind RMN, au urmărit modificări ale semnalelor asociate cu prezența apei în straturile de mielină. La două zile după maraton, semnalele din 12 regiuni ale creierului erau semnificativ reduse – în unele cazuri cu până la 28%.

Zonele afectate erau în special cele implicate în controlul mișcării și în reglarea emoțională – ceea ce reflectă efortul fizic și psihic uriaș al cursei. Vestea bună? După două luni, nivelurile de mielină reveniseră la normal în cazul tuturor participanților.

Mielina – combustibil cerebral temporar

Klaus-Armin Nave, director la Institutul Max Planck pentru Științe Multidisciplinare din Germania (neimplicat în studiu), a declarat că aceste descoperiri se aliniază cu ceea ce se știe despre metabolismul mielinei: „Aceasta este constant produsă și degradată. E ca o cadă care se umple și se golește în același timp.”

El consideră că studiul oferă „dovezi solide” că nevoile metabolice ale creierului cresc semnificativ după un maraton, iar rezervele de energie din mielină sunt consumate rapid.

Deși efectele nu par îngrijorătoare pentru alergătorii sănătoși, autorii avertizează că aceste procese ar putea fi mai riscante pentru persoane cu afecțiuni neurologice, cum ar fi scleroza laterală amiotrofică (ALS), unde moleculele produse de mielină sunt deja deficitare. În astfel de cazuri, exercițiile fizice intense ar putea înrăutăți situația.

Totuși, studiul a fost realizat pe un eșantion mic, iar cercetătorii subliniază că sunt necesare investigații suplimentare pentru a trage concluzii ferme. Până atunci, maratoniștii nu trebuie să-și facă griji – creierul lor are capacitatea de a-și reface resursele, chiar și după un consum intens.