Niște creaturi asemănătoare meduzelor, cunoscute sub numele de hidre, pot dezvolta tumori atunci când sunt hrănite excesiv, iar aceste tumori pot fi transmise descendenților.
Un nou studiu al acestui fenomen ciudat dezvăluie detalii nu doar despre procesul în cazul hidrelor, ci și despre înțelegerea generală asupra cancerului transmisibil, scrie sciencealert.com.
Deși tumorile sunt un risc inevitabil pentru organismele multicelulare, din fericire există foarte puține exemple de cancer care pot fi transmise între indivizi. Cele mai cunoscute cazuri includ două care au afectat diavolii tasmanieni, un altul la câini și 11 observate la moluște bivalve.
Cercetătorii au fost interesați să înțeleagă cum se dezvoltă cancerele transmisibile pentru a preveni apariția lor la oameni și pentru a proteja alte specii, precum diavolii tasmanieni, care suferă din cauza cancerului facial.
Totuși, toate cazurile cunoscute de cancer transmisibil au fost identificate abia după ce erau deja bine stabilite. De aceea, ecologista Sophie Tissot de la Centrul Național de Cercetare Științifică din Franța (CNRS) și echipa sa au adoptat o altă metodă pentru a investiga originea acestor tipuri de cancer.
Aceasta a plecat de la un studiu vechi, pe o specie de hidre de apă dulce care a dezvoltat spontan tumori într-un experiment de laborator în urmă cu 15 ani, ca reacție la hrănirea excesivă.
Hydra oligactis, o creatură de apă dulce înrudită cu meduzele și anemonele de mare, este considerată "nemuritoare" într-o anumită măsură, reproducându-se asexuat prin clonare. Această caracteristică, împreună cu tendința sa de a dezvolta tumori în laborator, oferă oportunități de cercetare în genetică și dezvoltarea cancerului. Tissot și colegii săi au vrut să demonstreze utilitatea acestui model pentru studiul evoluției cancerelor transmisibile.
"Folosind Hydra oligactis, care dezvoltă spontan tumori ce pot fi transmise în unele linii, acest studiu oferă prima observație experimentală a evoluției unui cancer transmisibil", explică autorii.
Cercetătorii au colectat 50 de hidre din Lacul Montaud, Franța, și le-au adus în laborator.
Pentru a stimula dezvoltarea tumorilor și a favoriza transmiterea lor, cercetătorii le-au hrănit cu larve de creveți de cinci ori pe săptămână, mimând condițiile care au determinat apariția tumorilor în experimentele anterioare. După două luni, 19 hidre supraalimentate au fost pline de tumori, iar mugurii lor au fost colectați și crescuți în aceleași condiții. Cercetătorii au repetat acest proces timp de cinci generații de muguri clonali care au dezvoltat tumori.
Pentru a verifica dacă tumorile erau transmise de la părinți, nu apărute spontan, cercetătorii au comparat hidrele cu și fără tumori. Descendenții hidrelor cu tumori aveau de patru ori mai multe șanse să dezvolte tumori decât cei ai căror părinți nu aveau, deși toți indivizii erau genetic identici.
Acest studiu a confirmat că tumorile pot fi transmise și că rata de transmitere poate crește în timp.
Pe măsură ce au trecut mai multe generații, hidrele cu tumori au început să-și modifice strategia de reproducere, investind mai mult în reproducerea asexuată înainte ca tumorile să se dezvolte, ceea ce a dus la o încetinire a formării mugurilor după apariția tumorilor.
Aceasta arată că celulele tumorale pot deveni transmisibile, sugerând că lipsa cancerelor contagioase ar putea fi legată de absența condițiilor de mediu adecvate pentru răspândirea lor.
Cercetătorii concluzionează că aceste rezultate subliniază importanța de a studia ecosistemele afectate de activitățile umane, deoarece acestea ar putea favoriza răspândirea cancerelor transmisibile.
