Condimentul tradițional românesc care are proprietăți digestive și antioxidante. Cele mai multe gospodine îl folosesc la ciorbe

Leușteanul a fost folosit în antichitate ca plantă medicinală și aromatică. Grecii antici foloseau leușteanul în prepararea unor băuturi și mâncăruri, considerându-l un simbol al victoriei și realizării. De asemenea, romanii antici foloseau leușteanul în scopuri medicinale, crezând că are proprietăți de vindecare a unor afecțiuni digestive și respiratorii, potrivit BRGV Buzău.

„Leușteanul a fost apreciat întotdeauna ca fiind un condiment autentic valoros, creându-se de-a lungul timpului numeroase legende și superstiții. În cultura gastronomică românească, leușteanul este asociat cu sărbătoarea pascală, fiind nelipsit de la ciorba de miel, preparat tradițional principal specific mesei de Paște”, transmit cercetătorii de la Banca de Resurse Genetice Vegetale (BRGV) Buzău.

Citește și

Recomandare din top articole

Dieta care scade riscul de demență cu 31%, chiar și în cazul diabetului de tip 2 și al bolilor de inimă, potrivit unui nou studiu

„În tradiția populară românească, se precizează că perioada propice de recoltare a leușteanului este luna mai, considerându-se că atunci planta este cea mai bogată și echilibrată în arome.

În urma cercetărilor întreprinse de specialiștii BRGV Buzău, s-a observat că deși în România leușteanul este cunoscut și folosit încă din cele mai vechi timpuri, în țările vecine balcanice, unde consumul de carne de miel este la loc de cinste, planta nu este la fel de cunoscută, ex.: Grecia, Turcia. Așadar, putem afirma despre leuștean că este o plantă specifică gastronomiei românești.”, au mai precizat aceștia.

Leușteanul: proprietăți medicinale și utilizare

„Planta de leuștean emană o aromă intensă, asemănătoare cu cea a cardamomului. Frunzele și semințele sunt folosite în bucătărie pentru a aromatiza mâncărurile și pentru proprietățile lor medicinale, fiind bogate în uleiuri esențiale, vitamine și minerale.

În compoziția chimică a frunzelor de leuștean se identifică substanțe active precum uleiuri volatile, cumarine, flavonoide, taninuri, acizi organici (cum ar fi acidul ascorbic), vitamine (precum vitamina C și vitamine din complexul B) și minerale (cum ar fi calciu, magneziu, fier, potasiu și sodiu), ceea ce îl face dorit ca plantă aromatică atât în gastronomia românească, cât și în gastronomia altor popoare.

Este cunoscut pentru proprietățile sale digestive și antioxidante, fiind utilizat în medicina tradițională pentru tratarea unor afecțiuni digestive și respiratorii.”, au arătat specialiștii BRGV.