O plantă de acum 47 de milioane de ani în ceea ce este acum Utah nu seamănă cu nimic din ceea ce există astăzi pe Pământ, scrie Science Alert.
Descoperirea unor noi fosile a arătat că o specie identificată pentru prima dată în 1969 nu aparține familiei ginsengului, așa cum au presupus inițial oamenii de știință. De fapt, întreaga familie a noii specii numite Othniophyton elongatum este complet dispărută, ceea ce sugerează că istoria plantelor cu flori este mult mai complexă decât credeam.
Specimenele de Othniophyton elongatum au fost descoperite pentru prima dată în Green River din Utah, un strat fosilifer bogat ce datează din perioada Eocenului. În general, paleobotaniștii presupun că fosilele de plante din Neozoicul timpuriu, începând de acum 65 de milioane de ani, sunt înrudite cu plante care există și astăzi. Othniophyton elongatum nu părea să fie o excepție.
Fosile vechi de 47 de milioane de ani
Paleobotanistul Harry MacGinitie, care a studiat inițial fosilele, le-a numit Oreopanax elongatum, plasând planta într-un gen de arbuști din familia Araliaceae, care include ginsengul, angelica și iedera. La acea vreme, frunzele fosilelor păreau a fi compuse – formate din mai multe frunzulițe, similar cu plantele din familia ginsengului, cum este Oreopanax xalapensis.
Această clasificare ar fi putut rămâne neschimbată dacă nu s-ar fi descoperit un nou set de fosile vechi de 47 de milioane de ani. Noile fosile aveau frunze identice cu cele din 1969, dar includeau și alte părți ale plantei, cum ar fi crenguțe cu fructe atașate.
„Aceste fosile sunt rare, pentru că au crenguțe cu fructe și frunze intacte”, explică paleobotanistul Steven Manchester de la Florida Museum of Natural History. „De obicei, aceste elemente sunt găsite separat.”
Trăsăturile acestora nu se potriveau cu nicio plantă modernă
Cu noile fosile în mână, Manchester și colegii săi au început să analizeze mai îndeaproape Oreopanax elongatum. Curând, au realizat că această plantă din Eocen nu avea nicio legătură cu genul Oreopanax sau cu familia Araliaceae.
Un prim indiciu a fost structura frunzelor, care erau direct atașate de crenguță și nu compuse, așa cum se credea inițial. Fructele au adus mai multe mistere: trăsăturile lor unice nu se potriveau cu nici o plantă cu flori modernă.
Un progres important a venit cu ajutorul unui nou microscop instalat la muzeu, care a permis cercetătorilor să examineze în detaliu semințele din fructe și structura florilor. Un aspect neobișnuit observat a fost faptul că staminele – partea masculină a sistemului reproducător – rămâneau atașate fructelor, chiar și când acestea ajungeau la maturitate, un fenomen rar.
„De obicei, staminele cad când fructele se dezvoltă. Această plantă părea să fie diferită, păstrându-le până când semințele erau pregătite pentru dispersare. Nu am mai văzut așa ceva la plantele moderne,” explică Manchester.
”Planta alungită străină”
Următorul pas a fost să compare fosila cu plante din aceeași perioadă a Neozoicului. Din nou, nu au găsit nicio corespondență. Nici plantele moderne, nici cele fosilizate cunoscute nu prezentau suficiente similitudini pentru a putea face o legătură.
Deși planta are unele asemănări cu ordinul Caryophyllales, diferențele sunt prea mari pentru a fi incluse acolo.
Astfel, cercetătorii au redenumit planta Othniophyton elongatum, care înseamnă „plantă alungită străină” în greacă, și au concluzionat că aparținea unei familii de plante complet dispărute.
Această descoperire oferă paleobotaniștilor o nouă oportunitate de a studia diversificarea, adaptarea și transformările plantelor în decursul milioanelor de ani. Totodată, reprezintă un avertisment împotriva interpretărilor bazate pe presupuneri, ignorând dovezile clare.
Studiul a fost publicat în jurnalul Annals of Botany.
