Universul e un loc plin de lucruri bizare și de imagini care taie răsuflarea, iar asta este evident chiar și când ne uităm doar la propria planetă – o minge de rocă pe care flora și fauna apar și se reproduc de la sine, înconjurată de un strat gros de gaze care formează atmosfera. LiveScience face un inventar al celor mai bizare lucruri care se găsesc în Universul cunoscut, de la planete-asteroid cu inele, la o lună cu mai multe luni sau galaxii-fosilă.
Semnale radio misterioase
Încă din 2007, cercetătorii au tot observat semnale radio foarte puternice și foarte luminoase care durează doar câteva milisecunde. Aceste flash-uri enigmatrice au fost poreclite „explozii rapide radio” și par să vină de la miliarde de ani lumină depărtare.
Recent, savanții au reușit să observe un astfel de semnal care s-a repetat – a venit de șase ori consecutiv. A fost doar a doua oară când s-a întâmplat ca un astfel de semnal să se repete, iar cercetătorii speră că ar putea să înțeleagă, cu ajutorul său, originea fenomenului bizar.
„Spaghetele” nucleare
Cea mai puternică substanță din Univers se formează din rămășițele unei stele moarte, după ce astrul a explodat într-o supernovă.
Conform simulărilor cercetătorilor, protonii și neutronii din învelișul stelei muribunde sunt presați intens de gravitație până ce iau forma unor „spaghete” nucleare atât de dure încât s-ar rupe doar sub presiunea unei forțe de 10 miliarde de ori mai mare decât cea necesară pentru a sparge oțelul.
Planeta pitică cu inele
Planeta pitică Haumea, aflată în Centura Kuiper, un inel uriaș de asteroizi aflat la marginea sistemului solar, dincolo de planeta Neptun, este deja un astru extrem de neobișnuit.
Are o formă alungită bizară, e orbitată de două luni și are o zi care durează doar patru ore terestre, fapt ce o face obiectul din sistemul solar care se rotește cel mai rapid în jurul propriei axe.
În 2017, cercetătorii au mai observat încă un fapt bizar când Haumea a trecut prin fața unei stele, iar lumina a făcut vizibilă o altă caracteristică a sa – are inele foarte subțiri care o orbitează, cel mai probabil rezultatul unei coliziuni violente cu un alt astru în trecutul său.
Luna cu lună
Un fenomen denumit de cercetători o lună dublă – o lună care orbitează în jurul altei luni – și devenit popular pe internet sub numele de „moonmoon”, el este încă doar teoretic, însă calculele recente au arătat că formarea lor nu este imposibilă.
Poate că astronomii vor decoperi într-o bună zi una. Între timp, au venit deja cu o mulțime de nume pentru a-l descrie – submoon, moonitos, grandmoons, moonettes sau moooons.
Galaxia fără materie întunecată
Materia întunecată, o substanță teoretică și necunoscută care formează 85% din toată materia din univers este, de la bun început, bizară. Cercetătorii sunt, însă, siguri de un lucru legat de ea – ea este peste tot.
Mai mulți savanți au răms perplecși, însă, când au descoperit, în martie 2018, ceea ce părea să fie o galaxie fără materie întunecată. Studii ulterioare au arătat că bizareria celestă conținea materie întunecată, ceea ce, în mod paradoxal, a alimentat o teorie conform căreia materia întunecată nu există deloc până la urmă.
Cea mai bizară stea observată
Când cercetătoarea Tabetha Boyajian de la Louisiana State University și colegii ei au descoperit pentru prima oară steaua KIC 846285 au rămas consternați.
Poreclită Steaua lui Tabby, obiectul părea că-și pierde din luminozitate la intervale neregulate și pentru perioade ciudate de timp. Uneori își pierdea până la 22% din luminozitate.
Diferite teorii au fost propuse – inclus posibilitatea ca o megastructură spațială extraterestră să o orbiteze. Mai recent, însă, majoritatea cercetătorilor cred că steaua e înconjurată de un inel bizat de praf stelar care provoacă din când în când pierderea de luminozitate.
Hiperion cel hiperelectric
Titlul de cea mai bizară lună din sistemul solar ar putea să fie dat unei mulțumi de astre – de la luna hipevulcanică a lui Jupiter, Io sau Triton cel plin de la gheizere al lui Neptun.
Totuși, titlul s-ar potrivi cel mai bine pentru Hiperion, luna saturniană plină de pietriș similar cu piatra ponce și brăzdată de numeroase cratere.
Sonda Cassini a NASA, care a vizitat luna între 2004 și 2017, a descoperit și că Hiperion e supraîncarcată de energie electrică și că aruncă această energie departe în spațiu.
Galaxia fosilă vie
DGSAT I este o galaxie ultradifuză – una care seamănă cu Calea Lactee, însă diferă dintr-un punct specific de vedere – stelele din interiorul ei sunt atât de depărtate încât ea aproape că e invizibilă.
Când cercetători au descoperit galaxa fantomatică în 2016, au observat că ea este singură, radical diferită de alte galaxii ultradifuze, care deobicei se găsesc în grupuri mari denmite „ciorchini” (clusters).
Caracteristicile sale sugerează că galaxia s-a format într-o eră foarte diferită a Universului – la doar un miliard de ani după Big Bang, ceea ce ar însemna că DGSAT 1 este o fosilă vie.
Quasarul dublu
Obiectele cu masă foarte mare au proprietatea de a îndoi, practic, lumina, suficient de mult încât să distorsioneze imaginea obiectelor din spatele lor. Când cercetătorii au folosit telescopul Hubble pentru a privi spre un quasar format la începuturile istoriei universului, ei s-au folosit de imaginea lui pentru a estima cât de repete se extinde spațiul. Au descoperit că Universul se extinde acum mai rapid decât o făcea la începuturile sale.
Această teorie, însă, e contrazisă de mai multe descoperiri ulterioare, iar fizicienii și astronomii trebuie să-și dea seama unde au greșit – sunt teoriile lor greșite sau altceva mai bizar se întâmplă în legătură cu quasarul dublu.
Semnalul infraroșu continuu
Stelele cu neutroni sunt obiecte extrem de dense care apar după ce o stea obișnuită a murit și și-a eliminat toate straturile într-o supernovă (o explozie masivă provocată de epuizarea resurselor de hidrogen).
În mod normal, acești aștri emit unde radio sau radiație cu energie mai ridicată, precum raze X. În septembrie 2018, însă, astronomii au descoperit un flux lung de lumină infraroșie care vine dinspre o stea cu neutroni de la 800 de ani lumină de Pământ, o observație nemaiîntâlnită până acum.
Cercetătorii au propus o explicație prin care un disc de praf stelar care înconjoară steaua cu neutroni generează semnalul, însă o explicație pe larg acceptată nu a fost găsită până acum.
Planeta rătăcitoare cu aurore
Planetele care nu se află sub forța gravitațională a unei stele, fie pentru că au fost ejectate de trecere pe lângă un obiect masiv, precum o gaură neagră, fie din alte motive, poartă numele de „planete rătăcitoare”.
O bizarerie și mai mare în ce privește acest tip de planete îl reprezintă SIMP J01365663+0933473, un obiect aflat la 200 de ani lumină distanță de noi, al cărui câmp magnetic este de 200 de ori mai puternic decât cel al lui Jupiter.
Acest câmp magnetic este suficient de puternic pentru a genera aurore luminoase pe cerul de la polii săi. Aurorele sunt atât de luminoase încât se pot vedea cu ajutorul telescoapelor de pe Pământ.
