Oceanul a devenit destinația inevitabilă a gunoaielor umane dezintegrate, și anume microplasticele. Asemănătoare cu sedimentele naturale, aceste particule minuscule sintetice ajung și în stomacul creaturilor marine.
Totuși, un organism mic, cunoscut pentru abilitatea sa de a supraviețui condițiilor extreme – cum ar fi călătoriile în spațiu, înghețul, fierberea, lipsa de oxigen sau radiațiile – pare să posede încă o abilitate neobișnuită. Un studiu recent a arătat că tardigradele par imune la ingerarea microplasticelor, spre deosebire de alte organisme studiate care le consumă, scrie sciencealert.com.
O echipă condusă de zoologul Flávia de França de la Universitatea Federală din Pernambuco din Brazilia a colectat mostre de meiofaună – nevertebrate între aproximativ 45 de micrometri și 1 milimetru – de pe sedimentele de mică adâncime ale unei plaje de nisip de pe coasta de nord-est a Braziliei, la maree scăzută. În aceste probe au găsit 5.629 de organisme individuale, inclusiv nematode, viermi segmentați, viermi plati, viermi cu peri, creveți, acarieni, crustacee și larvele acestora, dar și celebrele tardigrade.
Aceste creaturi au fost plasate în rezervoare care imitau mediul lor natural, alături de sedimente ce conțineau particule de plastic. Deși toate celelalte organisme au ingerat microplastice, tardigradele au reușit să evite acest lucru. Totuși, mai mult de jumătate dintre ele aveau microplastice aderate pe suprafața corpului, în special la nivelul ”picioarelor”.
„Lipsa ingestiei de microplastice de către Tardigrade se datorează probabil structurii aparatului lor de hrănire, care include un tub bucal folosit pentru a străpunge și a absorbi hrana”, scriu autorii.
Deși tardigradele sunt rezistente la această amenințare, studiul subliniază impactul grav al microplasticelor asupra altor organisme mici. Aceasta este prima dovadă că anumite specii, precum viermii plati, consumă microplastice, sugerând că aceste particule pot fi transferate în lanțul trofic.
Cercetătorii cred că unele specii confundă microplasticele cu hrana, ceea ce este deosebit de periculos, deoarece bacteriile se dezvoltă pe suprafața plasticului, făcându-l atrăgător pentru aceste creaturi.
Studiul a analizat și efectul microplasticelor asupra diversității și abundenței speciilor. Deși au observat că o cantitate mai mare de microplastice a dus la scăderea densității și diversității speciilor, nu au fost identificate efecte clare la concentrații foarte mari.
