"Dacă ar trebui să îl reconstruiţi, v-aş recomanda să procedaţi ca pentru un pui de elefant, dar mai robust, cu membre mai groase, iar la vârsta adultă ar avea colţi mari şi curbaţi", a explicat Victoria Herridge, paleontolog la Muzeul de Istorie Naturală din Londra, autoarea studiului.
"Imaginea cea mai apropiată de realitate ar fi cea a unui pui de elefant asiatic, dar cu colţi", a adăugat Herridge, considerând că acest animal, dispărut de mult timp, "era probabil destul de drăguţ".
Nanismul insular este un fenomen binecunoscut de biologi. Pentru a rezista presiunilor exercitate de un mediu restrâns, resurse limitate şi prădători numeroşi, speciile de mamifere mari obligate să trăiască pe insule au tendinţa de a adopta pe parcursul evoluţiei lor o talie redusă. În sens invers, mamiferele mici au tendinţa de a-şi creşte dimensiunile de-a lungul timpului.
Exemple de elefanţi preistorici (Paleoloxodon) pitici sunt deja cunoscute pe insulele din Marea Mediterană, precum Sicilia şi Malta.
O fosilă descoperită în 1907, de savanţii britanici, în nordul insulei Creta a fost multă vreme atribuită familiei elefanţilor.
Încercând să pună capăt unei polemici despre genealogia complicată a acestor "pigmei" din Creta, Victoria Herridge şi colegii ei au efectuat o comparaţie anatomică a dinţilor şi a oaselor acestui mastodont miniatural cu cele provenind de la elefanţi şi mamuţi pitici deja cunoscuţi.
După părerea lor, exemplarul din Creta este într-adevăr un mamut, iar specialiştii i-au atribuit denumirea latinească Mammuthus creticus.
Talia lui redusă, de doar 1,13 metri, i-a determinat pe autorii studiului să afirme că specia din Creta este "cea mai mică specie de mamuţi care au trăit vreodată".
Studiul a fost publicat în revista britanică Proceedings of the Royal Society B.
