Asteroidul „Zeul Haosului” ar putea fi transformat de cutremure și alunecări de teren când va trece pe lângă Pământ, în 2029, potrivit unui nou studiu citat de Live Science.
Numit după Apep, vechiul zeu egiptean al haosului, Apophis este un asteroid de 340 de metri lungime, în formă de alună. Deși un impact cu o rocă spațială de această dimensiune nu ar anihila planeta noastră, ar putea distruge cu ușurință un oraș.
Când Apophis a fost descoperit în 2004, astronomii au calculat că ar putea trece extrem de aproape de Pământ în 2029. Observații mai detaliate în 2021 au permis oamenilor de știință să determine cu mai multă precizie traiectoria lui Apophis, dezvăluind că acesta avea șanse mai mici să lovească Pământul decât estimaseră inițial cercetătorii.
În prezent, se preconizează că Apophis se va apropia până la 32.000 de kilometri de Pământ pe 13 aprilie 2029, ceea ce îl va aduce mai aproape decât unii sateliți artificiali.
Având în vedere această distanță, Apophis probabil nu va afecta Pământul prea mult în 2029. Dar cum se va descurca asteroidul însuși după această întâlnire apropiată? Această întrebare l-a intrigat pe Ronald-Louis Ballouz, cercetător în domeniul asteroizilor la Laboratorul de fizică aplicată al Universității Johns Hopkins.
Meteoroizi minusculi bombardează în mod constant suprafețele asteroizilor în cadrul unui proces numit degradare spațială, a declarat Ballouz pentru Live Science. Cu toate acestea, Ballouz a adăugat că astronomii au observat de mult timp că asteroizii care trec pe lângă planete precum Pământul sunt adesea lipsiți de suprafețe erodate.
Gravitația Pământului va sculpta probabil suprafața lui Apophis în timpul apropierii sale din 2029
Mecanismul fizic exact care elimină dovezile de intemperii nu este bine cunoscut, a spus Ballouz. O posibilitate este ca gravitația unei planete să tragă de rocile de pe suprafața unui asteroid, aruncându-le și dezvăluind stratul de bază.
Pentru a testa această ipoteză, Ballouz și un grup de cercetători internaționali au creat modele digitale ale lui Apophis. Puține dintre caracteristicile fizice ale asteroidului sunt cunoscute, astfel încât cercetătorii și-au bazat modelele pe un asteroid similar cu două lobi, Itokawa, care a fost studiat mai în detaliu. Cercetătorii au simulat apoi mișcarea fiecărui model către Pământ, urmărind atât schimbările fizice la scară mare, cât și la scară mică.
Cercetătorii au descoperit că două procese fizice - declanșate de forța gravitațională a Pământului - vor sculpta probabil suprafața lui Apophis în timpul întâlnirii sale din 2029. Unul dintre acestea este reprezentat de trepidații care vor începe probabil cu o oră înainte ca Apophis să ajungă cel mai aproape de Pământ și vor continua pentru scurt timp după aceea.
„Gravitația lui Apophis este de aproximativ 250.000 de ori mai mică decât cea a Pământului”
Forța trepidațiilor este greu de estimat, a spus Ballouz. Cu toate acestea, „gravitația lui Apophis este de aproximativ 250.000 de ori mai mică decât cea a Pământului”, a adăugat el. „Așadar, credem că evenimente de o magnitudine mult mai mică ar putea zgudui în mod plauzibil lucrurile de pe suprafața sa”.
Aceasta înseamnă că seismele ar putea fi suficient de intense pentru a ridica bolovani de pe suprafața lui Apophis. În timp ce unele roci pot scăpa, majoritatea vor cădea pe Apophis, creând modele de suprafață distincte pe care o navă spațială aflată în trecere le-ar putea identifica.
Rezultatele nu prezic doar cum se va descurca Apophis după întâlnirea din 2029. Potrivit lui Ballouz, „ele introduc un nou mecanism de reîmprospătare a suprafeței asteroizilor, care poate oferi un răspuns la o problemă care durează de zeci de ani, și anume modul în care întâlnirile planetare apropiate pot modifica suprafețele corpurilor mici”.
Ballouz și colegii săi speră că misiunea OSIRIS-APEX a NASA le va confirma ipotezele. Adaptată de la OSIRIS-REx - nava spațială care a prelevat mostre de pe asteroidul Bennu - OSIRIS-APEX este programată să studieze Apophis în timpul întâlnirii sale din 2029. Aceasta se va întâlni cu asteroidul timp de 18 luni pentru a-i studia compoziția chimică și a-i cartografia suprafața.
Studiul a fost acceptat pentru publicare în The Planetary Science Journal.
