În urmă cu un sfert de secol, NASA a lansat imaginile „first light” de la Observatorul de raze X Chandra al agenției. Această introducere în lumea capacităților de imagistică cu raze X de înaltă rezoluție ale telescopului Chandra a inclus o imagine fără precedent a Cassiopeia A, rămășițele unei stele care a explodat, situată la aproximativ 11.000 de ani lumină de Pământ. De-a lungul anilor, vederile Chandra ale Cassiopeia A au devenit unele dintre cele mai cunoscute imagini ale telescopului.
› Vezi galeria foto ‹
„Ascultă trecutul Universului”, a fost mesajul transmis de NASA.
Pentru a marca aniversarea acestui eveniment important, au fost lansate noi sonificări a trei imagini, inclusiv Cassiopeia A (Cas A). Sonificarea este un proces care transpune datele astronomice în sunet, similar cu modul în care datele digitale sunt transformate în mod obișnuit în imagini. Acest proces de traducere păstrează știința datelor din starea lor digitală originală, dar oferă o cale alternativă de a experimenta datele.
Cassiopeia A: Muzica de după explozia unei stele
Această sonificare a Cas A conține date de la Chandra, precum și de la telescoapele spațiale James Webb, Hubble și Spitzer ale NASA.
Scanarea începe de la steaua neutronică din centrul rămășiței, marcată de un triunghi sonor, și se deplasează spre exterior. Astronomii au văzut pentru prima dată această stea neutronică atunci când observațiile inaugurale ale Chandra au fost publicate acum 25 de ani. Razele X ale Chandra dezvăluie, de asemenea, resturi din steaua explodată care se extind în spațiu. Părțile mai luminoase ale imaginii sunt transmise prin volum mai ridicat și sunete mai înalte.
Datele cu raze X de la Chandra sunt corelate cu sunete de pian modificate, în timp ce datele în infraroșu de la Webb și Spitzer, care detectează praful încălzit încorporat în gazul fierbinte, au fost atribuite la diverse instrumente cu coarde și alămuri. Stelele pe care Hubble le detectează sunt cântate cu crotale, sau țambale mici.
O altă nouă sonificare prezintă spectaculoasa vedere cosmică din 30 Doradus, una dintre cele mai mari și mai luminoase regiuni de formare a stelelor din apropierea Căii Lactee. Această sonificare combină din nou razele X de la Chandra cu datele în infraroșu de la Webb.
Pe măsură ce scanarea se deplasează de la stânga la dreapta prin imagine, volumul auzit corespunde din nou luminozității observate. Lumina din partea de sus a imaginii este asociată cu note mai înalte. Razele X de la Chandra, care dezvăluie gaze supraîncălzite de undele de șoc generate de vânturile stelelor masive, sunt auzite ca sunete de sintetizator aerisite.
Între timp, datele în infraroșu ale lui Webb arată gazul mai rece care furnizează ingredientele prime pentru viitoarele stele. Aceste date sunt corelate cu o serie de sunete, inclusiv tonuri muzicale moi și joase (regiuni roșii), un sunet asemănător vântului (regiuni albe), note de sintetizator asemănătoare pianului care indică stele foarte strălucitoare și un sunet de băț de ploaie pentru stelele dintr-un roi central.
Ultimul membru al acestui nou triumvirat al sonificărilor este NGC 6872, o galaxie spirală mare care are două brațe alungite care se întind în dreapta sus și în stânga jos, care este văzută într-o vedere cu lumină optică de la Hubble.
Chiar în stânga sus a NGC 6872 apare o altă galaxie spirală mai mică. Aceste două galaxii, fiecare dintre ele având probabil o gaură neagră supermasivă în centru, sunt atrase una spre cealaltă. Pe măsură ce scanarea se desfășoară în sensul acelor de ceasornic de la ora 12, luminozitatea controlează volumul, iar lumina mai îndepărtată de centrul imaginii este asociată cu note mai înalte.
Razele X ale Chandra, reprezentate în sunet printr-un sunet asemănător vântului, arată gazul de milioane de grade care străbate galaxiile. Sursele compacte de raze X din galaxiile din fundal creează ciripituri asemănătoare păsărilor. În datele Hubble, miezul galaxiei NGC 6872 se aude ca un zumzet întunecat și scăzut, iar brațele spirale albastre (indicând formarea activă de stele) se aud ca tonuri mai luminoase și mai înalte.
Galaxiile din fundal sunt redate ca un sunet moale, în timp ce steaua strălucitoare din prim-plan este acompaniată de un țambal zdrobitor.
