Experiment cuantic revoluționar. Ce este „timpul negativ” și de ce nu trebuie confundat cu călătoria în timp
Publicat acum 7 ore si 49 minute
La finalul lunii septembrie, datele obţinute cu ajutorul sateliţilor au arătat că Antarctica este înconjurată de cea mai mare suprafaţă de gheaţă înregistrată vreodată. 19,44 de kilometri pătraţi. Rata creşterii gheţii este de două procente anual.
Cercetătorul NASA Eric Rignot a acordat un interviu pentru National Geographic în care explică aceste informaţii.
1. Acest record înregistrat de gheaţa din Antarctica pare să intre în contradicţie cu fenomenul încălzirii globale şi a topirii gheţarilor. Cum explicaţi creşterea nivelului gheţii din mare?
Dacă încălzirea pe glob ar fi uniformă, atunci ne-am aştepta ca şi gheaţa din mare să scadă, dar nu se întâmplă aşa. Motivul constă în faptul că, în Antarctica, temperaturile sunt evident mai mici decât în alte părţi ale lumii. Şi aici creşte temperatura medie, dar nu la fel de mult ca în alte părţi ale globului.
Avem partea de lume în care este din ce în ce mai cald şi avem Antarctica, unde este foarte rece. Diferenţele dintre cele două zone sunt din ce în ce mai accentuate. Asta face ca toţi curenţii de aer să se mişte mai repede.
2. Ce legătură există între studiile care arată ritmul alert al topirii gheţarilor continentali (care ridică nivelul mării) şi informaţiile potrivit cărora cantitatea de gheaţă din mare creşte?
Creşterea volumului de gheaţă din mare nu are absolut nici o legătură cu nivelul mării. Nu modifică nivelul mării. Este apă îngheţată care nu modifică în nici un fel nivelul mării.
3. În contextul încălzirii globale, creşterea nivelului gheţii din mare este o veste bună?
Această informaţie este în concordanţă cu ceea ce înţelegem noi printr-o lume mai caldă (încălzire globală). Zona Antarcticii se încălzeşte, dar într-un ritm mai puţin accentuat decât am prevăzut noi.
