Cercetătorii au numit osteoporoza o boală „tăcută”, deoarece adesea nu este diagnosticată până când o persoană nu suferă o leziune debilitantă. Dar boala este foarte răspândită: La nivel mondial, se estimează că o treime dintre femeile și o cincime dintre bărbații de peste 50 de ani vor suferi fracturi cauzate de osteoporoză, potrivit revistei Science.
Cercetările sugerează că mai mulți factori contribuie la osteoporoză, inclusiv schimbările hormonale, lipsa de exerciții fizice, consumul de alcool și fumatul tutunului. Toate acestea joacă un rol, dar și un alt factor: expunerea la poluarea aerului.
Studiile epidemiologice efectuate în numeroase țări sugerează că ratele de osteoporoză sunt mai ridicate în zonele cu aer poluat cu funingine. Cercetătorii încă încearcă să înțeleagă mecanismele biologice care ar putea lega smogul de oasele fragile.
„Se recunoaște din ce în ce mai mult faptul că poluarea aerului este un factor de risc pentru sănătatea oaselor”, spune epidemiologul de mediu Cathryn Tonne de la Institutul pentru Sănătate Globală din Barcelona (ISGlobal).
Citește și
Abia în 2007, un studiu efectuat în Norvegia a atras atenția asupra unei posibile legături între cazurile de osteoporoză și poluarea aerului. Acest studiu, publicat în Osteoporosis International, a constatat o corelație slabă, dar semnificativă din punct de vedere statistic, între expunerea modelată la poluarea aerului și reducerea densității osoase la 590 de bărbați cu vârste cuprinse între 75 și 76 de ani. Trei ani mai târziu, aceiași cercetători au descoperit o corelație între expunerea la poluarea aerului și o prevalență crescută a fracturilor de antebraț autodeclarate la bărbații care fumau.
În Statele Unite, o echipă condusă de Diddier Prada, epidemiolog molecular și de mediu la Icahn School of Medicine de la Mount Sinai, a analizat seturi mari de date colectate de guvernul american și de cercetători. Un studiu, publicat în 2017 în The Lancet Planetary Health, a examinat o cohortă de 9,2 milioane de persoane cu vârsta peste 65 de ani care locuiau în nord-estul SUA, precum și 692 de bărbați de vârstă mijlocie care locuiau în comunități cu venituri mici. Cercetătorii au constatat că expunerea la niveluri mai ridicate de două forme deosebit de periculoase de poluare a aerului - particule cu un diametru mai mic de 2,5 microni (PM2,5) și funingine cunoscută sub numele de carbon negru - a fost asociată cu rate mai ridicate de fracturi osoase și alți markeri ai osteoporozei.
Anul trecut, în eClinical Medicine, echipa lui Prada a raportat descoperirea unei asocieri între markerii osteoporozei și expunerea la un alt poluant atmosferic major, oxizii de azot, în rândul unui grup de peste 160.000 de femei din SUA care au trecut deja prin menopauză.
Citește și
În Regatul Unit, o analiză a peste 446.000 de participanți la UK Biobank, publicată în Journal of Bone and Mineral Research, a constatat că cei care locuiau în zone mai poluate aveau un risc cu 15% mai mare de fracturi.
Epidemiologul Otavio Ranzani de la ISGlobal a găsit un model similar în datele de sănătate colectate de la 3.717 persoane care locuiesc în 28 de sate de lângă Hyderabad, în sudul Indiei. Ranzani spune că echipa sa a lansat studiul, în parte, deoarece studiile au sugerat că „unele componente nocive din fumul de tutun au similitudini cu poluarea aerului înconjurător”.
Cercetătorii au constatat că persoanele care locuiau în sate mai poluate erau mai susceptibile de a avea un conținut și o densitate minerală osoasă mai scăzută, au raportat în 2020 în JAMA Network Open.
Cum contribuie poluarea aerului la deteriorarea oaselor
Cercetătorii au început să identifice unele dintre modalitățile prin care poluanții atmosferici pot duce la deteriorarea oaselor. Unul este la vedere: Ozonul de la nivelul solului catalizat de poluanți poate bloca lumina soarelui, diminuând radiațiile ultraviolete care permit organismului să producă vitamina D, care joacă un rol-cheie în dezvoltarea oaselor.
Alte mecanisme potențiale sunt îngropate adânc în celule. Aici, compușii prezenți în poluarea atmosferică pot stimula formarea de molecule instabile numite radicali liberi, care se pot lega și deteriora ADN-ul, proteinele și alte componente celulare. Poluanții pot promova, de asemenea, inflamația și alte răspunsuri imune, care ar putea interfera cu procesele celulare care înlocuiesc țesutul osos vechi cu unul nou, a remarcat echipa lui Prada în 2020 în Environmental Research.
