Tutunul lasă urme în oasele fumătorilor nu numai de-a lungul vieții, ci și secole la rând după moartea lor, arată un studiu recent.
Cercetătorii de la Universitatea din Leicester au studiat rămășițele umane îngropate în Marea Britanie între secolele al XII-lea și al XIX-lea, dezvăluind impactul profund al tutunului asupra oaselor și legătura acestuia cu afecțiunile osoase și riscul crescut de fracturi.
Studiul evidențiază modul în care introducerea tutunului în Europa de Vest, cu aproximativ 500 de ani în urmă, a dus la schimbări semnificative în structura scheletului uman.
În mod tradițional, arheologii se bazau pe dovezi dentare pentru a determina dacă un schelet a aparținut unui fumător, căutând pete sau uzură cauzate de folosirea pipei. Dar această metodă s-a dovedit ineficientă atunci când dinții lipseau.
Echipa de cercetători de la Universitatea din Leicester a examinat 323 de oase corticale, stratul exterior dens care conferă duritatea oaselor, ale unor fumători cunoscuți și ale unor indivizi cu istoric necunoscut în acest sens.
Folosind spectroscopia de masă, cercetătorii au analizat compoziția moleculară a oaselor, identificând 45 de caracteristici moleculare distincte care diferențiau oasele fumătorilor de cele ale nefumătorilor.
Studiul, publicat în revista Science Advances și citat de The Independent, spune următoarele: „Consumul de tutun lasă o înregistrare metabolică în oasele umane suficient de distinctivă pentru a identifica utilizarea acestuia la indivizii cu consum de tutun necunoscut. Rămășițele scheletice umane arheologice au potențialul de a furniza dovezi directe care pot fi utilizate pentru a studia condițiile patologice și de sănătate din trecut, inclusiv bolile asociate cu consumul de tutun.”
Dr. Sarah Inskip, un coautor al studiului, a declarat: „Cercetarea noastră arată diferențe semnificative în caracteristicile moleculare ale oaselor provenite de la foști consumatori de tutun și nefumători. Această constatare indică faptul că fumatul are un impact asupra structurii scheletelor noastre. Cercetările noastre în curs urmăresc să înțeleagă cum apar aceste diferențe, care pot avea implicații pentru înțelegerea motivului pentru care consumul de tutun este un factor de risc pentru anumite tulburări musculo-scheletice și dentare.”
În timp ce efectele dăunătoare ale fumatului asupra țesuturilor moi și organelor - cum ar fi riscuri crescute de cancer pulmonar, la vezica urinară și la gât, precum și de accidente vascular-cerebrale - sunt bine documentate, impactul asupra oaselor a fost mai puțin studiat.
Fumatul a fost asociat cu afecțiuni ale oaselor, inclusiv densitatea osoasă scăzută, cu riscul crescut de fracturi și parodontită.
Acest studiu nu numai că face lumină asupra prevalenței istorice a fumatului, dar subliniază și impactul extins și de durată al tutunului asupra sănătății umane, oferind perspective valoroase asupra consecințelor acestui obicei larg răspândit.
