Deși frica este o emoție complexă, psihologii susțin că, încă de la naștere, ne confruntăm cu două frici instinctive: frica de înălțime și frica de zgomote puternice. Aceste două reflexe sunt mecanisme naturale de apărare, esențiale pentru supraviețuire, susține Daniel Pășcuță expert în decodarea minții.
„Sunt, teoretic, doar două frici cu care ne naștem: frica de înălțimi și frica de zgomote puternice. De exemplu, dacă vrei să alungi un urs în natură, cel mai eficient mod este să faci un zgomot puternic, cum ar fi să folosești o petardă. Zgomotul îl sperie, pentru că reprezintă ceva nefamiliar și potențial periculos în mediul lui,” a explicat Daniel Pășcuță în emisiunea iThink cu Iusti Fudulu de la Antena 3 CNN.
Această frică de zgomote puternice își are rădăcina în instinctul nostru de supraviețuire. În mediul natural, un sunet intens poate indica un pericol iminent. Tot astfel, frica de înălțimi este un mecanism care ne protejează de situațiile în care ne-am putea răni grav.
Fricile moderne: o adaptare a instinctelor
Pe măsură ce evoluăm, fricile noastre devin mult mai sofisticate și complexe. În esență, toate temerile se reduc la frica de a muri, care este fundamental legată de supraviețuire. Psihologul explică faptul că există două mari cauze ale morții în natură: „Ori rămâi fără mâncare, ori devii mâncare. Frica de a rămâne fără mâncare, de exemplu, s-a transformat pentru noi în frica de a pierde lucrurile de care suntem atașați: resurse materiale, relații sau statut social. Pe de altă parte, frica de a deveni mâncare s-a adaptat și a devenit frica de critică, sarcasm, violență sau sărăcie.”
Aceste frici nu mai au legătură directă cu pericolele fizice, dar ele continuă să ne influențeze profund viața cotidiană.
Cum ne afectează fricile viața
Frica de eșec, frica de respingere sau teama de a dezamăgi își au, de multe ori, rădăcinile în evenimente din trecut. „Aceste temeri moderne sunt reflexii ale unor experiențe mai vechi pe care nu le-am procesat corect. Poate că, la un moment dat, am fost expuși la o situație în care am greșit și am fost judecați sau ridiculizați. Dacă nu am reușit să echilibrăm aceste experiențe în mintea noastră, ele rămân acolo și continuă să ne afecteze prezentul,” a detaliat Daniel Pășcuță.
Totuși, fricile pot fi gestionate și depășite. Cheia este să înțelegem de unde provin și să lucrăm asupra lor, procesând evenimentele din trecut care le-au declanșat.
„Frica este un instrument natural și util, dar trebuie să învățăm să o folosim corect, astfel încât să ne sprijine, nu să ne limiteze,” a concluzionat Daniel Pășcuță în exclusivitate în emisiunea iThink cu Iusti Fudulu de la Antena 3 CNN.
