Întotdeauna m-am considerat o fată inteligentă. Când a venit timpul să mă căsătoresc, am abordat aceasta situație cu pricepere. Desigur, nu ascultam sfaturile nimănui, îmi părea că știu totul.
La început, totul era bine. Au apărut copiii. Dar soțul meu a încetat să muncească, lăsând totul pe umerii mei. Domnul își odihnea corpul aproape toată ziua pe canapea. A început să aducă în casă tot mai puțini bani. Iar eu, de necaz nu mai știam ce să fac. Din disperare, am mers la biserică. Da, am mers și am vorbit cu preotul.
Continuarea, pe relatii.net.
