Trăsăturile speciale pe care le au românii care poartă numele Sfântului Gheorghe

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut în anul 275, în Cappadocia, într-o familie creștină de origine greacă, și a trăit în timpul domniei împăratului Dioclețian.

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe mai este numit și "Purtătorul de biruință", fiind cinstit de Biserica Ortodoxă pe data de 23 aprilie.

Părinții au fost cei care i-au transmis dragostea pentru Dumnezeu, aflând încă de mic tainele credinței creștine.

Crescând, Sfântul Gheorghe s-a remarcat prin vitejie și curaj. Acesta a fost ofițer în garda împăratului roman Dioclețian.

Înrolat în armata romană, Sfântul Gheorghe s-a remarcat prin îndemânarea cu care mânuia armele.

Cu toate acestea, când împăratul a poruncit să fie uciși toți cei care nu vor să renunțe la Hristos, Sfântul a fost supus unor chinuri greu de descris, deoarece a ales să-și mărturisească public credința.

Semnificația numelui Sfântului Gheorghe

Numele "Gheorghe" își are originea în limba greacă "geōrgós", tradus prin "agricultor", "lucrător al pământului".

Acest nume este foarte răspândit în rândul românilor, sub diferite forme: George, Georgeta, Georgiana, Geta, Gina, Gelu, Gică, Gherghina etc.

"Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este unul dintre cei mai preţuiţi sfinţi. De neam bun, a îmbrăţişat de tânăr carierea armelor, distingându-se repede prin curajul şi abilităţile sale.

Numit conducătorul unui corp de armată, Sfântul Gheorghe a luptat în numeroase războaie, fiind apreciat de împărat. În timpul prigoanei creştinilor, Sfântul şi-a mărturisit şi el cu tărie credinţa şi, după ameninţări şi torturi, a fost executat din porunca aceluiaşi împărat pe care îl servise în lupte şi războaie", notează doxologia.ro.

Astfel, se spune că cei care poartă numele Sfântului Gheorghe sunt ocrotiți de acesta, fiind caracterizați prin vitejie, curaj, putere, dar și prin hărnicie și dragoste pentru pământ.

Credința populară românească explică legătura dintre Sfântul Gheorghe și pământ, acesta fiind considerat "semănătorul tuturor semințelor".

Se spune că Sfântul Gheorghe poartă o cheie la brâu, fiind cel care închide iarna și dă drumul primăverii, moment în care pământul începe să devină din nou roditor.